Lume bolnavă

Azi trăim acele vremuri
când mai mult decât oricând
Tatăl sfânt este sfidat
şi în vorbă şi în gând
Iar potopul de păcate
e mai mare, tot mai mare
Omenirea se scufundă
tot mai mult în nepăsare.

Omenirea se-adânceşte
în mocirla răutăţii
Nu-i mai pasă de iubire
nici de legile dreptăţii
Oare cât va mai răbda
Domnul sfintei îndurări?
Unde se ajunge oare
prin demonice lucrări?

Se-mplineşte astăzi timpul
profeţit de Sfânta Carte
Când din ceata celor sfinţi
mulţi de Isus s-or desparte
N-or mai vrea nici adunare
nici cu Cerul legătură
Ci doar faimă şi distracţii
iar de Dumnezeu...ruptură.

N-or mai vrea nici pocăinţă
nici cântări de proslăvire
Ci doar setea după lux
s-a vedea-n a lor privire
Diavolul cu schema lui
Cu capcana-i blestemată
Va-nşela pe mulţi aleşi
S-aibă viaţa destrămată.

Mulţi doresc învăţături
să le gâdile simţirea
Neglijând Cuvîntul sfânt
neglijând neprihănirea
Prea puţini samariteni
găseşti pe cărarea vieţii
Ce puţini se-apleacă-n rugă
în orele dimineţii!!

Lepădarea de credinţă
proorocită de Scriptură
E-n plină desfăşurare
A cuprins şi-a ta făptură?
Dacă da, mai este-o şansă
poate una, poate două
Tu aleargă la Hristos
ca să guşti a păcii rouă.

Intr-o lume-aşa bolnavă
şi în suflet şi în gând
Tu fi far iubite frate
vestea bună propagând
Vei produce vindecare
multor inimi muribunde
Iar Părintele cel veşnic
cu haruri îţi va răspunde.

gc/Dec. 2005