Un îndemn care îmbogățește mesajul Evangheliei îl găsim în epistola scrisă Bisericii din Efes: „Cercetați ce este plăcut Domnului”. (cap. 5/10)
Am ieșit de sub „directivele legii” care ne dicta ce trebuia să facem și ce nu, iar „astăzi” suntem liberi. În această „libertate” de dragul Mântuitorului nostru, fiind strămutați în Împărăția Fiului dragostei, suntem îndemnați ca tot din dragoste să căutăm ce este plăcut Lui.
Ai un soț sau o soție pe care o iubești și vrei să-i faci un cadou... Primul gând și prima întrebare este aceasta: Ce-i place soțului? sau ce-i place soției mele? Și-i vei lua exact ce-i place...
La fel stau lucrurile și pe plan spiritual. „Doamne ce-ți place Ție? Care sunt lucrurile care au valoare în ochii Tăi”? Am descoperit un lucru care-i place Domnului:
„un duh blând și liniștit este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. (1 Petru3/4b) Oare care este prețul și cât este dispus Dumnezeu să plătească sau să răsplătească celui ce deține un astfel de duh? Dar oare deținem noi așa ceva? Un duh blând aduce cu sine liniștea sufletească de care avem nevoie. Numai că într-o lume agitată, la presiunea factorilor înconjurători este dificil să fii liniștit.
Despre Moise citim că a fost „cel mai blând om de pe fața pământului”. Această virtute înfrumusețează viața unui creștin. Dar oare putea el să fie blând și liniștit din moment ce citim că el conducea un popor răzvrătit?
În una din zile a trebuit să fie „testată” blândețea celui mai blând om de pe fața pământului. Trei oameni din aceiași seminție cu el i-au zis: „Destul, căci toată adunarea, toți sunt sfinți și Domnul este în mijlocul lor” .
Finalul: „Moise s-a mâniat foarte tare”. Cum este posibil atâta supărare de la o singură vorbă? Ne-am așteptat să-i sfătuiască cu duhul blândeții, sau să se roage pentru ei, dar nu... dimpotrivă: „Doamne, nu căuta la darul lor”. Moise ar fi trecut mai ușor cu vederea dacă nu s-ar atins de „scaunul” lui... Totul îi bine și frumos până nu-i afectată poziția privilegiată.
Maria și Aron au vorbit și ei împotriva lui, din pricina femeii etiopiancă. Ei considerau că nu este permis conform legii ca un păstor să se căsătorească cu o femeie dintre neamuri. Dar Moise nu sa supărat, ci dimpotrivă s-a făcut că nu aude, dar s-a sesizat Dumnezeu și a pedepsit-o pe Maria. Dar intervine Moise cu rugăciune și mijlocește pentru ea... De unde atâta compasiune? Era sora lui de sânge... Și cum să nu ne doară de sora noastră? De străin, rămâne de văzut... Poate prea târziu au venit învățăturile apostolului Pavel în acest sens: „Dacă cineva cade deodată într-o greșeală, voi care sunteți duhovnicești să-l ridicați cu duhul blândeței... ”
Tocmai de aceia Domnul Isus ne îndeamnă să învățăm de la El. De ce? Deoarece omul indiferent cum îi este numele, este și va rămâne „carne păcătoasă”, iar psalmistul constată că orice om este înșelător. Fără excepție... El este blând și smerit cu inima... El s-a rugat pentru cei vinovați. (Isaia 53/12) pentru cei cei băteau piroane în mâini și-n picioare: „Tată iartă-i că nu știu ce fac”.
Model de blândețe și smerenie...
Da. „Blândețea noastră să fie cunoscută de toți oamenii”. Nu numai de prietenii noștri.
„Și robul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să învețe și pe alții... ”Ce anume? Lecția blândeței.
Înseamnă că trebuie să veghem să nu răbufnim la fiecare vorbă ținând cont și de faptul că nu suntem în totalitate „fire dumnezeiască” (2Petru 1/4) ci e un amestec cu fire pământească. Cum funcționează această combinație? Facem un experiment simplu: Punem două pahare cu apă limpede unul lângă celălalt. În unul din ele punem o fărâmă de pământ. Nu se întâmplă nimic deosebit. Dar dacă le agiți apare diferența...
Suntem cei mai buni, blânzi și liniștiți câtă vreme nu ne „calcă nimeni pe picior”, nu se atinge de dreptul nostru și nu „intră înaintea noastră”. Dar dacă se întâmplă lucrurile se schimbă...
Tocmai de aceia un duh blând și liniștit este de mare preț... Și pe cât posibil să-l avem în toate circumstanțele vieții.