Ieri…


Stele pe cer lucesc de nicăieri,
Din negrul crud al bolții de eter,
Uimit tu le privești, și-apoi stingher
Te-ntrebi tăcut: „Au fost aici și ieri?”

Lucirea lor aduce învieri
În ochii tăi înveșmântați de tină,
În sufletu-ți ce plânge sub lumină
Cu lacrimi care curg deja de ieri …


În noaptea rece, iar începi să speri!
Ca Phoenix tu răsari din raze calde,
Nu mai suspini sub Terra care cade,
Privești spre-o stea ce lumina și ieri …


Luceafărul frumos, eternul Bine
Îți spune ori de câte ori este privit:
„Am fost și ieri aici, copil iubit
Și tot aici voi lumina și mâine”!

08.1. 2019