Astăzi deschidem la Matei 8:28, şi ne continuăm studiul despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, prin viaţa, faptele şi cuvintele Sale."Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi." Înainte să ajungă acolo, vreau să vă uitaţi înapoi la v. 23, unde citim că Isus S-a suit într-o corabie, a traversat marea şi apoi a venit aici. Aici i-a întâlnit pe aceşti doi îndrăciţi. Şi era ca o furtună violentă în mintea şi trupul lor, pe care demonii o declanşaseră. Şi aproape ca o pregătire pentru asta, citim în v. 23 că Domnul Isus S-a dus cu ucenicii Lui pe mare, iar în v. 24 ni se spune că pe mare s-a stârnit o furtună puternică. O furtună straşnică pe mare, similară cu ceea ce urmau să vadă la acei doi oameni, după ce au traversat marea. S-a stârnit o mare furtună (v. 24), iar corabia era acoperită de valuri. Dar Domnul dormea. E minunat să observăm că Domnul Isus era foarte uman. El era obosit, şi când era obosit dormea. Lucrul acesta trebuie să-l facem şi noi."Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: 'Doamne, scapă-ne, că pierim! ' El le-a zis: 'De ce vă este frică, puţin credincioşilor? ' Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare."

E ceva greşit să fii neliniştit, îngrijorat şi impacientat, când corabia ta e pe cale să se scufunde? Cum spune aici,"corabia era acoperită de valuri". Era o corabie de pescuit şi intrarea apei în ea însemna că se va scufunda. Iar unii dintre aceşti pescari erau experimentaţi. Dar până şi ei erau înspăimântaţi şi au spus: "Pierim!", adică: "Ne vom scufunda în mare!" Când pescari sau înotători experimentaţi spun că se vor îneca în apă, înseamnă că situaţia e critică. Dar Domnul nu spune: "Înţeleg îngrijorarea voastră, e normal să vă impacientaţi în astfel de momente, dar nu vă îngrijoraţi!" Nu! El se ridică imediat şi spune: "Puţin credincioşilor, de ce vă temeţi, de ce vă este atât de frică? De ce vă temeţi că veţi pieri?"

Ştiţi, Domnul Isus a venit să ne elibereze de frica de moarte. Biblia spune asta în Evrei, capitolul 2. Vedeţi, aceşti ucenici se tem de moarte, şi e firesc ca toţi oamenii să se teamă de moarte. Orice om se teme de moarte, cu excepţia celor care devin ucenici adevăraţi ai Domnului Isus. Citim în Evrei 2:14,5, acestea sunt versete foarte importante... vreau să leg asta de ceea ce au zis apostolii: "Doamne, pierim!". În Evrei 2:14,5 spune că un motiv pentru care Domnul Isus a fost părtaş sângelui şi cărnii noastre a fost... cu toţii ştim că El a fost părtaş sângelui şi cărnii noastre, ca să moară pentru păcatele noastre; nu exista altă cale prin care păcatele noastre să poată fi iertate şi îndepărtate, decât prin faptul că a murit pentru păcatele noastre. Dar mai mult decât atât, acesta e un alt mare adevăr în Biblie, în Noul Testament, care nu este predicat îndeajuns. În toată creştinătatea auzim predicându-se: "Hristos a murit pentru păcatele noastre". Cât ai auzit predicându-se că Hristos a murit pentru a-l face pe Satan fără putere? Şi pe cât putem fi absolut siguri că păcatele noastre sunt iertate când ne-am întors la Domnul cu pocăinţă şi I-am cerut să ne ierte, putem fi la fel de siguri că toată puterea pe care Satan a avut-o asupra vieţii noastre, atât de mulţi ani, a dispărut, din momentul în care Îi predăm fiecare părticică din viaţa noastră lui Hristos. Satan va avea putere asupra zonelor din viaţa ta pe care nu I le predai lui Hristos. Să ţineţi minte asta!

Versetul de aici spune: El a fost părtaş sângelui şi cărnii,"pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul". Nu spune că diavolul a fost distrus. Noi ştim că Satan nu e nimicit. El e foarte viu şi încă are multă putere. Se mişcă prin lume şi conduce industria divertismentului a lumii, lucrează prin vrăjitoare şi prin tot felul de oameni răi, prin prigonitorii creştinilor. Dar puterea lui a dispărut. Şi unul din motivele pentru care puterea lui Satan a fost luată de la el, spune aici în Evrei 2:15, este ca: "să izbăvească pe toţi aceia care prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor." Frica de moarte ne face robi. Este o robie să te temi de moarte. Dacă te temi de moarte, înseamnă că eşti rob. Nu neapărat un rob al diavolului, ci un rob al fricii. E aproape la fel de rău să fii un rob al fricii. Ştii că Domnul nu vrea ca tu să fii un rob al fricii? Spune că frica morţii e o robie, şi El a murit ca să ne elibereze, nu numai de păcat, dar şi de robia fricii de moarte. Şi spune că neamul lui Adam a fost toată viaţa robit de frica de moarte. Dar acum am fost eliberaţi, dacă acceptăm.

Ştiţi, deşi Hristos a realizat lucruri pe cruce pentru noi, nu devin ale noastre, până nu le primim prin credinţă. În 1 Ioan 2:2, citim că Hristos a murit pentru păcatele lumii, dar nu toate păcatele lumii sunt iertate, deşi El este jertfa de ispăşire pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 2). Motivul e că majoritatea oamenilor din lume nu au acceptat-o pentru ei înşişi. În acelaşi fel, Hristos l-a făcut fără putere pe Satan, aşa încât toţi oamenii să poată fi liberi de frica morţii, în orice caz, toţi creştinii. Dar sunt toţi creştinii eliberaţi de frica morţii? Nu. Marea majoritate a creştinilor nu sunt eliberaţi. Ei sunt sub robia fricii de moarte. Şi putem spune că frica morţii e cea mai mare dintre frici. E pe primul loc. Orice altă frică se află sub aceasta. Cea mai mare frică e frica de moarte. Orice frică, anxietate, stare tensionată pe care o ai, datorată oricărei alte cauze, este inferioară fricii de moarte. Când Domnul ne eliberează de frica de moarte, ne eliberează şi de restul lucrurilor. Fiindcă dacă cea mai mare frică dispare, dispar şi celelalte frici. Aşa cum citim în 1 Samuel 17, când Goliat a fost ucis, toţi ceilalţi filisteni au fugit, fiindcă campionul a fost ucis. Aşadar, când frica de moarte e biruită, toate celelalte frici dispar. E foare important pentru noi să biruim frica numărul unu, şi anume frica morţii. Evrei 2:14,5 spune că Hristos a murit ca să ne elibereze de asta. Eu nu mă pot elibera singur. Nu e o chestiune de a mă convinge singur mental. Nu eşti eliberat de păcat, prin faptul că te convingi tu mental de ceva. Noi nu predăm psihologie aici. Este Cuvântul lui Dumnezeu. Hristos e Cel care ne eliberează de păcat, şi acelaşi Hristos ne poate elibera complet de frica morţii, ca să nu mai fim robi fricii de moarte. Aşadar această îngrijorare: "Doamne, scapă-ne că pierim!"... Noi nu ar trebui să avem o astfel de frică.

Se poate ca astăzi să nu fie valuri care se sparg în barcă, poate fi cancerul, sau altceva, care se năpusteşte asupra noastră, şi pare ca şi cum viaţa ni se scufundă şi pierim. Nu trebuie să ne panicăm spunând: "O, Doamne, scapă-ne, Te rugăm, că pierim!" Îi putem cere lui Dumnezeu să ne scape de boală şi chiar şi de moarte, dar nu fiind panicaţi, ci în credinţă. Una e să ceri în credinţă şi total altceva să ceri în panică. Aşadar, Domnul le-a spus: "De ce vă este frică, puţin credincioşilor?" Ei aveau puţină credinţă. El nu a spus că nu aveau credinţă deloc. Dar puţină credinţă înseamnă că aveau credinţă îndeajuns ca să-L urmeze, dar când a venit momentul de criză din viaţa lor, au descoperit că era ca şi cum nu aveau credinţă deloc. Aşadar, puţina credinţă era aproape egală cu necredinţa. Erau aproape acelaşi lucru. Şi Isus "S-a sculat, a certat vânturile şi marea (Matei 8:26), şi s-a făcut o linişte mare."

Această imagine frumoasă arată cum Domnul vrea să certe orice furtună care vine în viaţa ta şi a mea. Ştiţi, Domnul ar fi putut să-Şi ducă ucenicii prin ape liniştite, dar nu ar fi învăţat niciodată nimic. Fiindcă au trecut prin ape furtunoase, au descoperit că Hristos avea puterea să potolească furtuna. Asta ne învaţă că un motiv pentru care Dumnezeu îngăduie ca şi noi să înfruntăm situaţii furtunoase în viaţa noastră, e pentru că El are puterea să potolească furtuna chiar şi astăzi. Aşa că nu te ruga vreodată: "Doamne, dă-mi un drum lin prin viaţă!" Nu vei ajunge niciodată să-L cunoşti pe Domnul. De fapt, cu cât Domnul te iubeşte mai mult, cu atât mai mult vrea să te facă mai asemănător cu El, şi te va duce prin multe situaţii furtunoase, dificultăţi, încercări, şi lucruri prin care alţi oameni s-ar putea să nu treacă niciodată. Şi întotdeauna scopul tuturor acestora este să-ţi arate: "Eu încă am putere să cert furtuna!" Aşadar, orice întâmpini astăzi, săptămâna viitoare sau anul viitor, ţine minte acest pasaj: "S-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare."

Aceasta e voia lui Dumnezeu, ca în inima noastră să fie o linişte perfectă întotdeauna, nu fiindcă nu am întâmpinat niciodată o furtună, ci în ciuda furtunii. În mijlocul unei furtuni, o persoană care are pace în inima sa, e o mărturie mai mare înaintea lui Dumnezeu, decât o persoană care are pace în inima sa, fără să întâmpine vreo încercare sau furtună. Acesta e un lucru pe care îl putem învăţa de aici, şi celălalt lucru pe care îl putem învăţa, e că aşa a vrut Dumnezeu ca omul să trăiască.

Când Dumnezeu l-a creat pe Adam, i-a spus: "Vreau să ai autoritate asupra tuturor lucrurilor de pe pământ. Supune-ţi toate lucrurile!" Observaţi cuvintele exacte, acolo în Geneza 1. Uneori uităm. Când Dumnezeu l-a creat pe om... Spune aici că înainte să facă omul a spus: "Să facem om după chipul Nostru după asemănarea Noastră; (Geneza 1:26) el să stăpânească... " Remarcaţi acest cuvânt,"el să stăpânească" - se referă la Adam şi Eva. Ei au fost creaţi să stăpânească. Opusul lui "a stăpâni" este "a fi sclav". Scopul iniţial pentru om a fost ca să fie rege şi regină, stăpânitor, să nu fie robul nimănui."El să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul, şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." Dumnezeu a creat omul după chipul Său şi i-a dat autoritate peste toate lucrurile. Aşadar asta vedem aici; când Domnul Isus a trăit pe pământ, El a demonstrat pe pământ, cum voia Dumnezeu şi El ca Adam să trăiască când l-au creat."Acesta e felul în care am vrut ca Adam să trăiască, când l-am creat. Acum sunt pe pământ să vă arăt cum el ar fi trebuit să trăiască şi n-a reuşit. El a eşuat doar din cauza păcatului şi acum Eu am venit să vă eliberez de păcat, pentru ca voi să puteţi trăi cu autoritate supranaturală pe acest pământ, astfel încât fricile, îngrijorările, furtunile vieţii să nu tulbure liniştea din sufletul vostru."

Dragi fraţi şi surori, dragi prieteni, credeţi că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru voi? Orice furtună să fie potolită,"linişte mare" - ce expresie frumoasă! Aş dori să luaţi asta în serios, Matei 8:26, şi să spuneţi: "Doamne, vreau asta în inima mea. Vreau ca Tu să potoleşti întotdeauna orice furtună. Nu vreau să scap de orice furtună. Vreau să trec prin furtuni. Dar vreau să fiu ca Tine, să pot dormi în timpul lor, fără frică. Fiindcă Tu poţi potoli orice furtună." Şi bineînţeles că oamenii nu mai văzuseră aşa ceva."Oamenii aceia se mirau şi ziceau: 'Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea? '" Răspunsul: Aşa a vrut Dumnezeu ca toţi oamenii să trăiască, cu autoritate, să ia autoritatea lui Dumnezeu. Şi celălalt lucru pe care vreau să vă întreb e: De ce vă temeţi că veţi pieri înainte de momentul hotărât de Dumnezeu? Când trăim în voia lui Dumnezeu, având întreaga viaţă predată Lui în totalitate, putem avea pace şi să dormim ca şi Domnul Isus, în mijlocul unei furtuni. Fiindcă El ştia că n-ar fi putut muri niciodată, nimeni nu L-ar fi putut omorî, până nu ar fi venit timpul hotărât de Dumnezeu. Nici o furtună de pe mare nu ar fi putut să-L înece.

Citim în Luca 4, despre o altă ocazie, când în mijlocul unei predici, oamenii s-au oprit, L-au luat de la amvon, L-au dus pe acea stâncă din acel oraş, şi au vrut să-L arunce jos. Dar El a plecat în linişte de acolo. Imaginaţi-vă vreo 200 de oameni, care apucă un om şi El pleacă în linişte de acolo. Aceasta este autoritatea pe care o putem avea. Domnul Isus nu avea nici o teamă. El ştia că oricât ar încerca oamenii, 200 de oameni să-L apuce şi să încerce să-L arunce de pe stâncă, nu ar fi reuşit, fiindcă timpul lui Dumnezeu pentru El nu sosise. Observăm de câte ori, în Ioan 7, spune că vremea nu-I sosise încă. La un moment dat spune că nu L-au putut prinde fiindcă nu-I sosise ceasul. Nu fiindcă nu erau îndeajuns de puternici. Aveau săbii, suliţe, armură şi sute de oameni, dar când au venit să-L prindă pe Isus, nu L-au putut prinde,"căci încă nu-I sosise ceasul". Dacă ţi-ai predat viaţa lui Hristos... Această promisiune nu se aplică celor al căror scop în viaţă este să facă bani, sau să-şi facă reputaţie, sau să trăiască confortabil... Dacă singurul tău scop în viaţă e să-L glorifici pe Dumnezeu, să faci voia Lui şi nu ai o altă ambiţie pe pământ, te asigur, în Numele lui Isus că nu poţi muri înainte de vreme. După cum spune şi zicala,"Sunt nemuritor până când lucrarea vieţii mele e îndeplinită". Nimeni nu se poate atinge de noi. Putem trăi aşa cum a trăit Isus pe acest pământ fiind liberi pe deplin de frică, anxietate, frica de moarte, de frica pe care au avut-o şi ucenicii, de a pieri. Fie ca Domnul să nu trebuiască niciodată să ne spună: "De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?"

Descoperiţi vreodată vreo situaţie în care Domnul vă spune un cuvânt de mustrare? Ascultaţi acel cuvânt de mustrare şi primiţi-l!"De ce vă temeţi, puţin credincioşilor? Nu puteţi avea încredere în Mine?" Că există un Dumnezeu în cer care controlează toate circumstanţele noastre, controlează oamenii care încearcă să ne facă rău, controlează diavolul şi nu va îngădui să fim încercaţi peste puterile noastre, aşa cum spune în 1 Corinteni 10:13. Nu ai nevoie să auzi asta din când în când ca pe un discurs de încurajare, ca să te trezească. E ceva ce trebuie să credem mereu. 1 Corinteni 10:13 e adevărat tot timpul. Dumnezeu nu va îngădui niciodată să fim încercaţi peste puterile noastre. Romani 8:28 spune că El va face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, dacă Îl iubim, şi vrem să împlinim planul Lui în viaţa noastră. Desigur. De aceea nu ne temem că vom pieri.

Să vă arăt încă un verset legat de asta. În Psalmul 139, vorbeşte despre cum Domnul ne-a cunoscut mai dinainte, şi cum El ne-a creat trupul în pântecele mamei. Psalmul 139, de la versetul 16: "Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele." David spune: "Înainte să mă nasc, numărul zilelor pe care mi le-ai rânduit să le trăiesc pe pământ, conform planului Tău perfect, erau deja consemnate. Mai înainte să fi existat prima zi, adică înainte de prima mea zi pe pământ, ziua mea de naştere, era deja hotărât când aveam să mor." Aşadar, moartea nu e ceva accidental pentru cel care s-a predat în totalitate voii lui Dumnezeu. A fost o dată exactă în care Domnul Isus trebuia să se nască, în voia perfectă a lui Dumnezeu, şi a fost o dată exactă când trebuia să moară. A fost scris în Carte. Dumnezeu ne iubeşte aşa cum L-a iubit pe Domnul Isus. Şi există o carte unde sunt înregistrate şi zilele mele. Eu cred asta. Ştiu că e adevărat. Dumnezeu a stabilit data şi locul în care să mă nasc. Şi a stabilit şi data exactă în care va trebui să părăsesc acest pământ, ca să merg să fiu cu El pentru totdeauna. De aceea nu trăiesc în teamă că un accident rutier, un cancer, sau persecuţia mă poate ucide înainte de acea vreme. E imposibil să se întâmple aşa ceva. Ei bine, nu aştept cu nerăbdare moartea. Aştept cu nerăbdare venirea Domnului, întocmai ca Pavel. El spune că noi care suntem în viaţă vom fi răpiţi. Dar, dacă asta nu e voia Domnului şi e voia Lui Dumnezeu să mor, atunci nu se va întâmpla înainte de vremea hotărâtă de Dumnezeu. Am această încredinţare. Nu am nici o îndoială. Şi vreau să îţi spun, aşa cum a fost pentru Domnul Isus, şi cum cred şi pentru mine, aşa poate fi şi pentru tine.

Aşadar, nu e nevoie să ne panicăm sau să ne temem, sau să trăim în necredinţă. E o insultă la adresa lui Dumnezeu, când un copil al Său crede că diavolul e mai puternic decât Atotputernicul Dumnezeu. Ştii că, de fapt asta spui, când trăieşti în teamă, cu privire la circumstanţe, moarte, boală şi altele? Te întrebi dacă Satan e mai puternic decât Dumnezeu. Nu este. Nimic nu e mai puternic decât Dumnezeu. Dumnezeu e singurul Atotputernic. Deci Domnul le spune acestor ucenici: "De ce vă este frică, puţin credincioşilor?" Apoi se duc de partea cealaltă, în ţinutul gadarenilor şi văd doi oameni, care au furtună în interiorul lor. Cealaltă furtună era pe mare, iar aici descoperim oameni cu furtună în ei. Demonii din interiorul lor stârneau o furtună. Acolo, demonii stârneau o furtună pe mare. Aici, demonii au declanşat o furtună în interiorul oamenilor. Ei se răneau singuri. Scriptura spune că se tăiau singuri cu cuţite şi pietre. Matei 8:28 - "Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela." Ce puteau face? Au început să strige. În alt loc spune că erau legaţi cu cătuşe, dar rupeau cătuşele şi se eliberau. Nimeni nu-i putea lega."Şi iată că au început să strige: 'Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme? '"

Demonii recunosc că va veni o vreme când vor fi chinuiţi pentru totdeauna. Ei ştiu asta şi cred în chinul veşnic. Mulţi oameni nu cred în iad veşnic, mulţi creştini nu cred în iad veşnic, dar demonii ştiu că e adevărat. Va veni o vreme... Dar Dumnezeu i-a lăsat să hoinărească până când va veni acea vreme. Demonii ştiu că acea vreme vine. De aceea Îl întreabă pe Isus: "Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?" Şi citim că Îl roagă pe Isus să nu-i scoată afară, şi să nu-i trimită să fie chinuiţi atunci."Dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci. Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma de porci." Şi e uimitor. Isus a spus: "Duceţi-vă." Un singur cuvânt, şi toate sutele sau miile de demoni din acei oameni, fiindcă a spus că numele lui era Legiune, au plecat imediat la un singur cuvânt. Observaţi de asemenea Matei 8:16."El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate." Nu e nevoie să strigăm, să ţipăm, să urlăm şi să zbierăm multe ore, ca să scoatem un demon. Asta ar fi un semn al lipsei de putere. Ar arăta că încă trebuie să luptăm. Nu. Demonii au fost înfrânţi pe cruce, fiecare dintre ei, şi cu un singur cuvânt, cel care are credinţă şi autoritate, şi ungerea Duhului îl poate scoate afară. Am văzut asta întâmplându-se de multe ori în viaţa mea. La un singur cuvânt, în Numele Domnului Isus, demonii pleacă.

Şi tu poţi avea această autoritate, dacă viaţa ta e curată, predată Domnului şi crezi în Domnul Isus, că l-a biruit pe Satan pe cruce. Dumnezeu să te binecuvânteze!