Tată, știu că mă auzi și de-aceea Domnul meu
Cu adâncă reverență mă înclin la tronul Tău
Astăzi n-am să-Ți cer nimic pentru mine, roaba Ta
Ci-Ți aduc în față lumea spre-a o binecuvânta!
Știu că mulți Te-am întristat prin cuvinte sau prin fapte
Că sunt multe lucruri Doamne ce de ceruri ne desparte
Știu că și-n această zi ai plâns Doamne pentru noi
Și ne-ai ridicat din nou din necazuri și noroi...
Mi-e așa rușine Tată de ce văd în jurul meu:
Furtul, ura și mândria au ajuns la apogeu
Vorbele nu mai au miere... sunt pumnale deseori
Iar în inimi iarna-i cruntă fără cântec și fiori...
Și privesc cu ochii-n lacrimi la acei sărmani străini
Ce pe cale nu au flori numai lacrime și spini
Și mă doare-a lor durere și Te rog Părinte bun
Dă-le Tu putere sfântă și victorie pe drum...
Văd copii ce sunt orfani... văd părinți ce fii-și plâng
Și văd lacrimi multe multe ca o mare cum se strâng
Ce pot face Doamne eu, pumn de tină mișcătoare
Ca în lume într-un fel să se facă o schimbare?
Sunt așa de slab Părinte doar prin rugă am putere
Și m-aplec cu reverență precum inima îmi cere:
S-a sfârșit o nouă zi... Doamne iar Te rog fierbinte
Din înaltul slavei Tale rugăciunii ia aminte
Milă ai de noi Părinte... mai revarsă îndurare,
Pace peste noaptea rece, har și binecuvântare!