Vântul ce-l aduce iar...
Autor: Anabella Sfarcioc
Album: Zidire spirituală
Categorie: Incurajare
Un prieten este cel care te îndeamnă la bine,
Cel care te-mpinge mai mult spre El,
Cel care chiar dacă tu faci răul,
Îți oferă o iubire așa de bună...

Prietenul... este umărul pe care poți plânge,
Ziceau unii,
Dă-mi voie să îți spun,
Că prietenul este ce nu poți descrie.

El îți spune să te rogi mai mult,
Chiar dacă tu ești leneș...
Te-ndeamnă să vorbești frumos,
Cu cei din jur și chiar și cu părinții tăi,

El este comoara de pe fundul mării,
"Inima oceanului" pierdută în Titanic...
Este bucata de ciocolată,
Care nu se mai termină...

Dar așa cum este bună,
Te poate usca, și nu-i o glumă!
Însă Unul care te iubește așa cum ești,
Este zi și noapte cu tine!

Îmi place de tine,
Știi deja ce urmează,
Să vorbesc despre El...
Dragul de El...

Zen și soare sunt când mă gândesc la El,
Ruga când mi-o-ndrept spre El...
În liniște-adorm,
Și-mi pot închide ochii.

El e Creatorul meu
Și-al tău,
El e Cel ce-mi taie răsuflarea...
Și îmi dă alinarea!

Da, e prietenul perfect,
Chiar dacă perfect nu există,
El dă iarăși sens,
Și mă ridică din stres!
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/184519/vantul-ce-l-aduce-iar