Omăt plâns-Tezaur Ceresc

E-atâta ger în sufletul de om
Și sufletul-i ascuns de bucurie;
Mă-ndrept spre cer, acolo-i pacea,
Îngenunchez: Mărire Ție!
E-atâta foc în miez de iarnă
Și țurțuri grei ce sufletul rănesc,
Îngenunchez pe-omăt:
O, alba mea zăpadă
Ca tine vreau să fiu,
Albeața să mi-o țin, să biruiesc.

24 ianuarie 2019