Patria eternă
Autor: Mihai Ghidora
Album: Din dorurile mele
Categorie: Diverse
Patria eternă
Eu patria eternă şi neamul meu, divinul,
Ce a luptat în cuie spre-un Paradis ne-nvins,
Îl port ca pe-o verigă de aur şi de sânge-
Iscoditoare jertfă ce mă inundă-n plâns...
Şi faima lui în fine, ca soarele pe boltă
Ce-a fost menit să schimbe culorile-n lumini,
Ridică-n mine astăzi, istoria-n picioare
Să-şi regăsească locul, pe-aici printre străini,
C-am renunţat la slova de lege şi de datini
Când ne-a cuprins în sine iubirea lui Christos,
Iar patria eternă a strălucit pe pleoape
Ca o mireasmă vie, ca cerul luminos
Şi-atâta înfrăţire a fost să prindă aripi,
Înfloritoare boltă să ne cuprindă-n gând,
Căci a-ncolţit Edenul mai sfânt ca altădată
Într-o grădină-farmec şi într-un neam ne-nfrânt.
Şi-acuma veşnic dorul, cel călător spre soare
Îşi ţine-ntruna mersul spre patria de vis,
Spre ţara de lumină, spre ţara integrală
A celor de acolo, şi-a celora de-aici...
Şi-atât purtând în suflet, lumina de lumină
Precum se leagă simplu şi-atât de evident,
Parcurg distanţa vremii, distanţa propriu-zisă
Ca o scânteie stinsă, organic şi absent.
Şi mi se-nalţă dorul cel călător spre soare...
Iar eu, revin din urmă, revin spre fraţii mei,
Spre neamul meu, divinul, ce a luptat în cuie
Şi-a reîntors Edenul cu bunul Dumnezeu!
Chişinău 25 ianuarie 2019
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/184618/patria-eterna