Ninge iarăşi ca-n poveşti,
Şi-mbracă-n alb, munţi şi dealuri.
Cerne într-una, n-o opreşti:
'Baba-iarna' face nazuri...
Dar, şi omul şi-a lui fire,
Îşi face voia pe pământ;
Doamne, atâta cârtire!
De ce fugim de-al Tău Cuvânt?
Că în mare sărbătoare,
Soarele-n nori va străluci,
Glas de ape-n adorare
Sus, vor cânta în veşnicii!
Pregătiţi în haina alba,
Ca a cerului Lumină,
Vom zbura cu El în slava,
În cetatea Lui divină!