(“Dincol’ de zare, e-o Dimineata
Mai glorioasa, fara apus,
Sfarsita-i truda si-o alta Viata
Am pe vecie cu-al meu Isus.”)

De o sa pleci la ceruri prima
Si de pe drum eu singur voi ramane,
Imi voi impodobi de amintiri gradina,
A clipelor frumoase petrecute langa tine.

Voi astepta un ghiocel in primavara
Si liliacul iarasi sa-nfloreasca,
Voi mirosi parfum de trandafiri in vara,
Si te-oi visa in fiecare noapte la fereastra.

Cand toamna pe alee va veni,
Cand frunzele-aurite vor cadea,
Plimbandu-ma prin ploaie voi zari
In fiecare strop… zambind… doar fata ta.

De o sa pleci la ceruri prima
Tot ce-ai atins, va deveni pe veci… un “lucru sfant”
Iti voi simti prin paru-mi ravasit iar mana
Si-al tau suras imi va improspata speranta pe pamant.

De o sa pleci la ceruri prima
Iar eu o sa raman inca aici, sa scriu in “carte”
Tu-mi vei fi muza iar iubirea ta e tema,
Dragostea nicicand nu ne desparte!

Noi, am avut atata bucurie,
Paharul ne-a fost plin de fericire
Si amintiri ce n-au fost puse pe hartie,
Le vom purta cu noi pe veci in nemurire.

De o sa pleci la ceruri prima
Si-auzi chemarea blanda a Lui Dumnezeu,
Nu ti se va sterge inca bine urma
Si pe cararea catre Vesnicii voi fi si eu.

Curand m-oi inalta si eu din vale,
Iti voi urma indeaproape pasul,
Mai am putin de dus singur pe cale,
Si parca iti aud deja cu duiosie glasul…


(“Dincol’ de zare, ce intalnire
Cu preaiubitii plecati in cer
Şi-ntr-o unire, făr’ despărţire
Vom fi cu Tatăl acasă-n cer”)

Marius Alexandru inspirat de poemul “ Should you go first” by Albert Rowswell