Duhu-i flacăra trezirii
Ce vine prin rugăciune.
Iar acei care se roagă
Umblă şi în fapte bune.

Dacă ne golim de sine
Şi umblăm doar prin credinţă
Vom face ce este bine
Printr-o simplă pocăinţă.

Oamenii smeriţi în toate
Sunt utili Duhului Sfânt
Şi au cugete curate
Pretutindeni pe pământ.

Sunt nucleele trezirii
Lumii noastre din păcat
Şi trompetele iubirii
Ce la Domnul ne-au chemat.

Cine-i treaz şi vrea s-aştepte
Pe al nostru Mire sfânt
Va urca a Nunţii trepte
Încă de pe-acest pământ.

Somnul nu-i rău ca odihnă
Pentru trupul obosit.
Dar cel rău nu are tihnă
Până nu ne-a hărţuit.

Samuel şi cu Ilie
Sunt unelte de trezire
În a noastră pribegie
Cu-aventuri şi cu cârtire.

Apoi vin şi Ezechia
Cu Ioan Botezătorul
Ce-L vesteşte pe Mesia
Pentru veci de veci Păstorul.

În Samaria vecină
Cu ţinutul Galileia
S-a aprins marea Lumină
Ce-a cuprins apoi Iudeea.

Ziua sfântă-a Cincizecimii
Ne-a adus Duhul în noi
Ca să dea haruri mulţimii
Ce se zbate în nevoi.

Mii de graiuri şi cuvinte
Sunt efectele trezirii
Când mireasma păcii sfinte
E speranţa omenirii.