Pe panoul dinspre stradă al multor biserici, pe lângă care trec prin oraş, văd afişat câte un mesaj scurt – doar atât cât îngăduie dimensiunile panoului. Găsesc ideea salutară şi-mi place să citesc aceste mesaje, al căror autor presupun că este păstorul bisericii. Nu puţine mesaje rămân serbede, fără vlagă şi miez (precum păstorul şi biserica), dar altele îţi captează privirea, provocând mintea la meditaţie şi inima la auto-examinare (spre cinstea păstorului şi a bisericii). Nu-ţi poţi lua gândul de la astfel de mesaje şi aştepţi cu nerăbdare o altă ocazie de a trece pe strada cu biserica misionară în cartier.

Trecând, cu câtva timp în urmă, cu maşina pe strada Lombard, aproape că mi-a rămas capul întors peste umăr, cu privirea captată de panoul care rămânea grăbit în urmă. O frază scurtă, captivantă, mă smucea din monotonia călătoriei pe străzile familiare.

“Write your plans in pencil, and give God the eraser!”

Fără îndoială că era rezumatul ultimei predici ţinute de păstor. Dar ce mesaj! Pe cât de simplu, pe atât de provocator. Indiferent cât de lungă va fi fost predica, indiferent câte puncte şi subpuncte o fi conţinut, ori cu câte citate şi ilustraţii o fi fost împodobită, toată substanţa predicii era acolo, pe panou, concentrată într-o singură frază, formulată succint, la îndemâna oricărui trecător ocazional (omeneşte vorbind, ocazional).

Scrie-ţi planurile în creion! Nu cu cerneală neagră sau roşie, nu tipărite în diferite culori. Nu le înrăma, nu le afişa ostentativ pe pereţii camerei. Nu le bate în cuie, nu le săpa în marmoră, nu le turna în bronz. Nu conferi planurilor tale caracter definitiv. Păstrează-le în stadiu de schiţă. Concepe-ţi planuri ajustabile pe parcurs, în funcţie de factorii care se vor impune a fi luaţi în considerare, în funcţie de cele mai înţelepte sfaturi primite, în funcţie de rezultatele propriei tale evoluţii. Şi, mai presus de toate, ţine-le creionate sub ochii lui Dumnezeu, îngăduindu-I să şteargă cu radiera tot ce, în neştiinţa sau nesăbuinţa ta, ai socotit (în chip greşit) ca ţel al vieţii, demn de a fi urmărit cu toată vlaga fiinţei tale.

Nu-ţi va fi uşor să cedezi lui Dumnezeu dreptul de a modifica, îndrepta, ori anula planurile, visurile şi năzuinţele tale. Dificultatea de a-I da mână liberă în revizuirea lor va spori în măsura în care au fost concepute, din capul locului, fără a-L consulta.

http: //agapianus. wordpress. com