Cu vorba, poți un om a omorî
Cu gândul poți pacate mari, a face
Prin felul tău de-a fi, poti răni adânci
….deschide
Cu privirea ta, poți suflete ucide

Pe calea îngustă, trebuie răbdare
Pe calea aceasta, trebuie iertare
Pe calea Sfântă, s-ocolești, vorbe deșarte
Pe drumul Sfânt, să faci roada să crească

Nu vezi cand lași ca fire să te poarte?
Cum tu zdrobești prin vorbele deșarte
Um om, o ființă ce de Isus e creată
O floare ce mirosul raspandește,
… o ofilești

Când tu te duci în jos, pe drumu-ales de tine
Când tu pașești, si-astepti să te ridice, egal cine
Nu vezi cum totul ce de Isus în tine era pus
… dispare?
Și rămâi singur, uitat si-abandonat, în lumea mare

Și-n clipa când aștepți ca cei din jur să te ridice
Nu mai e Duhul Sfânt, acel ce te conduce
Nu mai e izvorul Sfânt și Viu ce te adapă
Ești condus de-o mână străină, ca de ghiață

Și-ncet cel rău, lucrează și te-nalță
Să uiți smerenia; ce Domnul te învață
S-o porți și s-o trăiești cu dor fierbinte
Și-n via Lui s-o răspândești ca înainte

Așa de-alunecos e drumul spre pierzare
Din vas de cinste și lucrator in Adunare
Te face satana să te piezi încet pe Cale
Și pas cu pas să cazi, înspre durerea mare

Când te trezești din lunga depărtare
Și când te uiți la ce mult ai căzut
Tu iți dorești iubirea ce-a dintâi, iertarea
Puterea ce-o simțeai in rugăciuni

Dar nu mai simti nimic in rugăciune
Și Duhul Sfânt e întristat și depărtat de tine
Tu simți un gol in inimă, și sufletul iți plânge
Căci îți vezi starea, nu mai este ca-nainte

Dar cât traiești, mai poți, a te întoarce
Nu zice mâine, astăzi este timpul
Pașește cu pași repezi spre Golgota
Tu fă un pas, și El doi o să facă

-Amin-