Oare ce-ai crezut că viața e un vis, o amăgire?
Ai crezut că-ți va aduce doar senin și fericire?
N-ai știut că într-o zi vor mai fi pe drum și spini
Că vei rătăci departe... suspinând printre străini?

Oare ai crezut că soarta o poți lua în mâna ta
Că în tine e puterea de a face și a vrea?
N-ai știut că tu ești slab... fir de praf luat de vânt
Dacă n-ai cu tine-alături pe Acel ce-I veșnic Sfânt?

Oare ce-ai crezut că timpul e al tău pentru vecie
Că îl vei petrece-n cântec, în belșug și bucurie?
N-ai știut că timpul fuge... nu se-ntoarce înapoi
Și la urmă te trezești că ți-s pumnii reci și goi?

O, tu suflet zbuciumat... azi e timpul să te-oprești
Cu privirile spre ceruri să-nveți iarăși să iubești
Și-atunci viața ce-o trăiești va avea aici un rost
Iar tu vei găsi în Domnul ajutor și adăpost! ! !

Vulcan-05-02-2019
Mary