Mântuit ești nu când predici
Și nici dacă tu cânți frumos,
Nici când iubești pe cei mai mici,
Nici când te rogi întins pe jos.

Mântuit ești nu când cei mulți
De cuvântul tău ascultă,
Nici când te-aplaudă cei culți,
Nici de ai putere multă.

Mântuit ești nu de strigi: vai,
Sub loviri fără măsură,
Nici chiar dacă la alții dai
Ultima îmbucătură.

Mântuit ești nu când Duhul
Chiar prin tine proorocește,
Nici chiar de plouă văzduhul
Când gura ta poruncește.

Mântuit ești nu când suferi
Sau stai în cenușă plângând,
Nici de culegi numai nuferi,
Nici când ai Scriptura în gând.

Mântuit ești numai dacă
Ești pe de-ntreg al Lui Hristos
Și-n fața Sfântului Tată
Zice despre tin’: îl cunosc!