Autor: pastorul Alexandr Velicico
“Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân, totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de-ale mâncării în timpul secerişului.” (Proverbe 6:6-8)
Sunt deacord cu Solomon, uneori trebuie să ne ducem la furnică, pentru a ne uita cu băgare de seamă, la felul cum trăiesc aceste insecte. Nimeni nu priveghează asupra lor. Ei n-au căpetenie. Nu au vreo motivație, în afară de una – SĂ TRĂIASCĂ. Împărăteasă dă naștere la furnici noi, ci nu îi controlează sau nu le poruncește. Păzitorii doar păzesc. Muncitorii doar construiesc mușuroiul. Lucrătorii le dau materialele necesare, iar cele care se ocupă cu aprovizionarea cu materiale necesare, caută tot ce trebuie și aduc la mușuroi. Furnicile – bone, doar ambalează oule, și au grijă de ele. Cele care hrănesc, doar hrănesc furnicile tinere. Cercetașii întotdeauna caută mâncare. Iar cei care strâng tot ce este necesar, aduc totul la mușuroi. Toți lucrează în echipe, fiecare își îndeplinește responsabilitățile sale.
Ci nu aceasta l-a uimit pe Solomon. Pe el l-a uimit faptul, că furnicile nu au pe cineva care să le motiveze. Ele nu sunt motivate de factori externi. Ele sunt mișcate doar de dorința interioară. Ele ÎȘI CUNOSC CHEMAREA, ȘI SE STĂRUIESC S-O ÎMPLINEASCĂ. Mai corect spus, nu doresc s-o împlinească, ci PUR ȘI SIMPLU O ÎMPLINESC.
Noi căutăm chemarea. Mult timp, cu greu și uneori fără rezultate. Mai degrabă, nu suntem cointeresați s-o găsim. Deoarece, când o vom găsi, chiar în ceasul acela va trebui să începem să lucrăm. De aceea, Solomon ne numește leneși.
Deseori vorbim despre chemarea, care se află chiar sub nasul nostru. Facem aceasta în multe feluri, ca să fim auziți, sau în liniște, public, sau într-o cameră ascunsă, prin rugăciuni, și de asemenea chiar și în posturi. Dar nu înțelegem, că deja am primit o chemare. Ea a devenit o parte din soarta noastră, când ne-am născut. Și-a început activitatea atunci când ne-am pocăit (ne-am schimbat gândirea). Și noi o cunoaștem. Sunt convins. Pur și simplu suntem leneși.
Furnicile cunosc, că hrana trebuie pregătită în timpul secerișului. Aceasta este chemarea lor. Iisus a zis vreo 2000 de ani în urmă, că ogoarele sunt gata de recoltă! Deci, de ce nu suntem pe câmp? !
Cunoaștem, cui trebuie să le mărturisim despre Iisus. Cunoaștem pentru cine trebuie să ne rugăm. Ne cunoaștem locul în Biserică (adunarea celor credincioși din toată inima în Dumnezeu) și înțelegem potențialul pe care îl avem. Pur și simplu nu facem nimic, pentru ca să-I fim ascultători Lui Dumnezeu. Amânăm toate lucrurile pentru vremuri mai bune. Întotdeauna căutăm vremea potrivită. Iar ziua mântuirii – acum, astăzi!
Se merită să mergem la mușuroi!
,),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),),)
Doamne, prin acțiunile vizibile ale furnicilor, mă înveți înțelepciunea! Ajută-mă să prețuiesc “vremea secerișului” și “să-mi pregătesc pâinea”! În numele Domnului Iisus Hristos te rog, amin.
Traducere: Repalov Veaceslav