Mi-ajunge...

Mi-ajunge, Tată, Harul Tău nemărginit
Ce se revarsă-n unde de iubire
Te-oi adora de tot ce-ai pătimit
Păcate să înving, s-ajung la nemurire.

De-ajuns îmi e şi un crâmpei de Cer
Pân’ voi intra deplin în lumile astrale
Iar de-n restrişte mi-e sufletul stingher
Iţi voi aduce şi mai multe osanale.

Sunt mulţumit, Isuse, cu darul păcii sfinte
Ce-aduce liniştire în sufletu-ntristat
Si nu voi da uitării acele legăminte
Ce-asigură o viaţă de trai înmiresmat.

De-ajuns mi-e dorul după înălţimi divine
Ce mă ridică-n paradis, încă de-acum
Şi mângăierea celor cu priviri senine
Şi un samaritean când am căzut în drum.

Destul e un cămin ce–ţi dă un bun-venit
După o zi de trudă, durere şi sudoare
Când lacrimile-s şterse de cel ce ţi-e iubit
Când rugăciuni se-nalţă la ceruri cu ardoare.

Belşugul bunătăţii Tale mi-aduce împlinire
Nu-mi trebuieşte mai mult decât îmi dai
S-aspir mai mult la viaţa de sfinţire
E tot ce îmi doresc şi-n gând şi-n trai.