Iubire...

... Avea cea mai frumoasă grădină! ...

... Toate culorile, pline în parfum ceresc...

   Se ruga înaintea zorilor cu genunchii pe pământ.

   Acolo-și lăsa lacrimile, suferința, suspinele, chemările pentru ai ei și-acei ce nu-i cunoștea dar pe care Cuvântul îi încredințase.

   Șoaptele iubirii, dulceața cântărilor... se urcau spre cer, pe razele Luceafărului de dimineață, care le atingea ca-ntr-un splendid vals de lumină.

   Când se ridica, zâmbea cerului, grădinii, și-și scutura lacrimile din poala fustei lungi în care adormiseră în rugi, semințele noilor flori...

   Iubiri...

   Iubiri...

   22 februarie 2019, Delafield, Alexandrina Tulics