'Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelunga răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi sa păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii; Efeseni 4.1-3
Noi păstrăm această legătură a păcii atunci când atitudinea noastră reflectă smereneia, blândeţea, şi îndelunga răbdare, îngăduindu-ne unii altora slăbiciunile, în dragoste.
Am greşit unor oameni care m-au confruntat cu un spirit de condamnare. Ca urmare, mi-am pierdut orice dorinţă de împăcare. De fapt, impresia mea a fost că nu căutam reconcilierea, ci doar doreau să ştiu că sunt furioşi.
Alţii cărora le-am greşit au venit şi m-au abordat cu blândeţe. Atunci am fost gata să-mi schimb atitudinea şi să-mi cer iertare, uneori chiar înainte să termine ce aveau de spus.
A venit cineva la tine vreodată spunându-ţi:
'Să ştii că te iert că nu ai fost un prieten mai bun şi că n-ai făcut cutare şi cutare pentru mine? '
Iar apoi, după ce te-a făcut cu ou şi cu oţet, ţi-a aruncat o privire care spunea: 'Aştept să-ţi ceri scuze! '?
Rămâi zăpăcit, confuz şi rănit. Astfel de oameni nu vin căutând împăcarea, ci doresc să te intimideze şi să te controleze.
N-ar trebui să mergem la un frate care ne-a rănit, decât atunci când am hotărât să-l iertăm din inimă, indiferent care ar fi răspunsul lui. Trebuie să îndepărtăm orice sentimente de animozitate faţă de el, înainte să-l abordăm. În caz contrar, probabil că reacţiile noastre vor fi determinate de aceste sentimente negative şi, în loc să-i aducem vindecare, îl vom răni.
Ce se întâmplă atunci când avem atitudinea corectă şi când încercăm să ne împăcăm cu cineva care a păcătuit împotriva noastră, dar care nu vrea să ne asculte?
'Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. '
Fiecare dintre aceşti paşi urmăreşte acelaşi scop: ÎMPĂCAREA.
În esenţă, Isus spunea: 'Încercaţi în continuare. ' Este important de observat faptul că cel rănit este implicat în fiecare pas. Cât de des ne plângem tuturor de jicnirile suferite, înainte să mergem la cel care a păcătuit faţă de noi, aşa cum ne-a învăţat Isus!
Procedăm aşa pentru că nu am cercetat ce se ascunde în inima noastră. Ne simţim răzbunaţi când spunem tuturor versiunea noastră cu privire la cele petrecute.
Când alţii ne dau dreptate că am fost trataţi atât de incorect, ne întărim poziţia şi ne simţim mângâiaţi.
Tipul acesta de comportament nu scoate la iveală decât egoismul.