Ce zic, ce spun! ?
Își ciripesc afară primăvara,
un stol de păsărele-nviorate
de razele de soare pitulat,
de crengile 'negrite, despoiate...
Se-aleargă care mai de care...
Își flutură vestirea lor în zbor, încât,
m-opresc să înțeleg vestirea și gunguritul lor:
Ce zic?
Că vine primăvara,
chiar de e troienită curtea și de zăpadă plină;
că va veni-n curând cu brațe verzi...
Tot ce-aștept să iasă în grădină?
Că va-nflori din nou la geam,
un lăstăriș de liliac
în care-am să mă pierd-n parfum,
ca inimii să-i fac pe plac? !
Că vin
și alte păsărele să concerteze și mai mult.
Iar eu...
îmi voi lăsa lucrul deoparte și voi-nnopta afară,
în tril de curcubeu, cântul să le-ascult? !
Ce zic? Că în curând, copiii vor zburda afară pe colini
şi în grădini, vor răsări iubitele-mi lalele,
cu tijele șpre soare, ziua,
iar noaptea, vor dormi sub clar de lună,
Unde, le voi acompania-n iubiri-suspini?
Ce spun? Că va-nflori pădurea-n cânt,
de înverzire doar de ea știută,
iar eu... voi rătăci voit în ea cu urma negăsită? !

26 februarie 2019