Sonet de Aprilie II

De flori pline în miresme ne cheamă Aprilie
S-o vedem înveşmântată-n diferitele culori,
Căci ea-n fiecare zi, clipe-are de sărbători
Şi-orice floare înfloreşte e prilej de bucurie.

Fragede când le adori, gându-ţi pică uneori
Şi te-ntrebi în tine însuţi cu vădită nostalgie,
Cum vor fi în ziua aceea din dorita veşnicie
Pentru veci neofilite şi-n eternele splendori?

Dac-aici sunt o minune, a creaţiei arătată
Prin prezenţa ce o au, fiecare-mbălsămată
Ce uimirea ţi-o atrage, prin a ei înfăţişare,

Cum va fi în paradis, cu raiul lui cel ceresc
Unde-acolo niciodată, deloc nu se vestejesc
Avându-şi seva în veci ea fiind netrecătoare?

Flavius Laurian Duverna
05 martie 2019