„Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta... ” (Luca 22:33)

Aceste cuvinte, Domnul Iisus i-a zis Lui Petru, înainte ca el să se lepede de Hristos. Iisus nu l-a lăsat pe Petru singur, ci s-a rugat din milă pentru Simon, ca să nu se piardă credința lui, ca ea să nu dispară definitiv, și pentru totdeauna, când va trece prin împrejurări dificile!

Când ucenicii lui Iisus sunt ispitiți, și atunci când cad, Iisus le rămâne credincios! Doar datorită faptului că El mijlocește pentru ei, credința ucenicilor lui, chiar dacă în unele cazuri se clatină, totuși nu dispare pentru totdeauna. Și acest adevăr este foarte bun și pentru noi, că Hristos ne cunoaște slăbiciunile mai bine, decât noi, și de aceea, cunoaște când trebuie să ne deie harul necesar. Primind ajutor la vremea potrivită din partea Lui Iisus, de exemplu Petru, s-a întors pe calea credinței, și a început să-i întărească în credință pe frații lui. (Luca 22:32)

Fie ca credincioșia Ta, Doamne, să mă ajute să nu cad de la credință, atunci când trec prin ispite, și fie ca ea să-i ajute pe cei, care din cauza necredinței, au ajuns în cuptorul întristării, și în groapa rușinii!

Dacă voi fugi, întoarce-mă înapoi,

Dacă voi cădea, ridică-mă.

Dacă Îți voi întoarce spatele, întoarce-mă cu fața spre Tine,

Dacă mă voi mânia, liniștește-mă.

Dacă nu mai am putere, ajută-mă să stau tare,

Dacă nu mai am bucurie, ajută-mă să mă bucur.

Dacă lumina mea s-a stins, aprinde-mi lumina,

Dacă cerul gurii s-a uscat, și nu pot vorbi, ajută-mă să vorbesc.

Dacă necazul, precum o sarcină grea m-a zdrobit,

Dacă în inima mică, focul este prea mic

Dacă credința, speranța am pierdut-o în cale,

Tu, Dumnezeul meu preaiubit, scapă-mă cu mâna Ta cea tare.

Chiar dacă mă voi încăpățâna,

Și voi cârti pe la spatele Tău uneori,

Dacă vrăjmașul viclean mă va răni, cu săgeata arzătoare,

Tu, Dumnezeul meu drag,

Pune-mă din nou la loc!

Traducere: Repalov Veaceslav

“Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu:
nu zăbovi, Dumnezeule!” (Psalmii 40:17b)