Ce singură
e Calea Lactee!
Ce mare e distanţa
între stele!

Cometele?
S-au stins demult.
Iar sorii dorm
circumvolut.
Peste toate,
un praf stelar
pluteşte,
risipind efuziunile celeste.

Doar un Quasar
mai străluceşte…

Şi, luminând
atât de tare,
într-o zi
Galaxia
l-a sărutat pe frunte,
transformându-l în Soare.

( Bucureşti, Aprilie – 2012; din volumul "Râsul viorii fără arcuş" )