“Vegheaţi să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut dreptul de întâi născut.” (Evrei 12:16)

Se întâmplă așa, că pentru a ne împlini pofta noastră fizică, renunțăm la ceva mult mai prețios în viața noastră.

Anume așa a procedat Esau. El s-a întors acasă de pe câmp, obosit și flămând. Iacov în acea vreme a fiert o ciorbă roșiatică din linte. Când Esau l-a rugat să-i dea din ciorba “roșiatică” să mănânce, Iacov i-a răspuns: „Vinde-mi azi dreptul tău de întâi născut!”

Dreptul de întâi născut, în acea vreme a fost un privelegiu foarte mare, care îi aparținea fiului celui mai mare din familie. Valoarea lui constă în aceea, că după moartea tatălui, anume el devenea capul familiei (tribului) și primea o parte dublă din moștenire.

Dar în acel moment, dreptul de întâi născut nu avea vreo valoare în ochii lui Esau. Ce folos, din dreptul de întâi născut, dacă omul “moare” de foame? El nu s-a putut gândi la nimic altceva decât la mâncare, și pentru ea a fost gata să dea orice. Pentru câteva minute de clipe plăcute, în urma potolirii foamei, a fost gata să renunțe la aceea, ce avea o valoare mult mai mare. El a fost de acord să facă această înțelegere groaznică!

Tragediile, precum aceasta, se întâmplă în fiecare zi. Iată un exemplu, un creștin, care a fost mulți ani un exemplu vrednic de urmat. Are o familie minunată și iubitoare, toți îl respectau la biserică. Mulți îi ascultau cuvintele, Dumnezeu i-a binecuvântat slujirea. Iar deodată în inima lui se aprinde o pasiune foarte mare, pentru o femeie. Focul ispitei sexuale îl înghite pe deplin. I se pare că în lume nu este nimic mai bun, decât împlinirea poftei lui fizice. El nu dorește mai mult să gândească limpede. Pentru aceasta este gata să renunțe la tot. Și iată, face această nebunie. Onorarea lui Dumnezeu, numele lui bun, și puritatea, respectul prietenilor și familiei – toate acestea în ochii lui, sunt nimicuri în comparație cu pasiunea de o clipă. Vorbind prin cuvintele din Scriptură, “își vinde dreptul de întâi născut, pentru o farfurie de ciorbă”.

Moise a schimbat bunurile Egiptului, pe “ocara lui Hristos, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire.” (Evrei 11:26) Esau și-a schimbat dreptul de întâi născut, pe o mâncare, pe o ciorbă, căci privirea lui duhovnicească, nu vedea mai departe, decât acest “bun”!

Cum vom proceda, atunci când vom fi ispitiți? O să ținem minte, că dacă acționăm greșit, atunci nu ne putem întoarce în trecut pentru a schimba ceva, pentru a primi o a doua șansă?

Îți mulțumesc Doamne pentru atenționare! Alerg la mila Ta, care n-are limite, și te rog ai milă de mine, Cel Care s-a răstignit benevol! Curăță-mă de orice lucru rău. Nu da voie, să fie batjocorit chipul Tău în mine. Învață-mă să duc un mod de viață în sfințenie, cu un respect deosebit față de Tine. Păzește-mă de cel viclean; de la aceea, să nu pun nevoile firii mele pământești mai presus decât nevoile cele duhovnicești; de la aceea, să nu aleg plăcerile trecătoare, în locul bucuriilor veșnice! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

Nu schimba binecuvântarea ta în Domnul, pe o “ciorbă roșiatică din linte”!