În ochii Lui Dumnezeu, Iov a fost un bărbat model pentru ceilalți. Dar, a trecut prin vremuri, când dorea să RENUNȚE: „Şi acum plângerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferinţa îmi înăduşe suspinele.” (Iov 23:2)

Nevoia lui a crescut, până când a avut loc o contradicție teribilă. În inima lui, Iov a fost convins cu privire la aceea, că Dumnezeu știa, în ce stare se află, și trebuie să-l pună la încercare: “Dar El ştie ce cale am urmat... ” (Iov 23:10) Dar, indiferent de toate eforturile, el nu a putut să intre în prezența Lui Dumnezeu. El s-a plâns: “Dar, dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu-L găsesc” (Iov 23:8-9). Iov de parcă și-a zis: “Știu că Dumnezeu undeva există, și mă vede în nevoia mea. El cunoaște totul, ceea ce fac, dar indiferent de toate eforturile mele, nu pot să-L găsesc. El se ascunde de mine.”

El a oftat: “Dumnezeu mi-a tăiat inima (mi-a făcut inima slabă), Cel Atotputernic m-a umplut de groază” (Iov 23:16). Iov atât de mult s-a întristat, și s-a umplut de groază, încât după părerea lui, Dumnezeu nu făcea ceva. “... m-ar asculta negreşit.” (Iov 23:6) “Mi-aş apăra pricina înaintea Lui, mi-aş umple gura cu dovezi! Aş şti ce poate să răspundă, aş vedea ce are să-mi spună.” (Iov 23:4-5) Iov cerea de la Dumnezeu, ori să-l scape de necaz, ori să-i ia viața, dar nu să tacă: “Căci nu întunericul durerii mele mă nimiceşte, nici negura în care sunt înfăşurat.” (Iov 23:17)

David strigă în nevoia lui: “Pentru ce Îţi ascunzi Faţa? Pentru ce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră? Căci sufletul ne este doborât în ţărână de mâhnire, trupul nostru este lipit de pământ.” (Psalmii 44:24-25)

Să nu ne mire ceva, prietene drag, că oamenii măreți ai Lui Dumnezeu trebuiau să rabde o astfel de luptă, care probabil o duci în viața ta. Rugăciunile tale, par a fi neascultate. Ești în disperare și strigi după ajutor, dar Dumnezeu, se pare că nu te aude. Citești Biblia, te rogi, te străduiești să faci bine, ajuți pe ceilalți, dar indiferent de toate acestea, de multe ori, te simți pustiu, și neîmplinit. Îndoiala ta crește, iar satana îți șoptește: “Nimic nu se face. Credința ta nu poate să influențeze toate acestea. Indiferent de lacrimile, rugăciunile, și de încrederea ta, nimic nu se va schimba. Trec lunile, anii, iar dorințele și speranțele tale rămân încă neîmplinite, iar rugăciunile au rămas fără răspuns. Acum e destul! Renunță!” Fiecare creștin o singură dată (sau probabil de mai multe ori) este nevoit să treacă printr-o astfel de stare, în care pare că nu există scăpare, trece prin perioade când lupta, și ispitele par a fi prea puternice, iar tu te simți fără putere și obosit(ă). Unde este ajutorul?

Nu dispera, totuși ajutorul va veni! Apostolul Iacov ne spune: “Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare (plin de milă și sensibil).” (Iov 5:11)

Ține minte, că acea credință pe care au chinuit-o și care a fost bombardată cu îndoială, și care a învins totul, și indiferent de toate a nădăjduit în bogăția milei și îndurării Lui Dumnezeu – mult mai puternică, decât acea credință, care niciodată nu a plâns, și nu i-a adresat Domnului întrebări!

Să te binecuvânteze Dumnezeu să rabzi și să treci peste toate întristările, necazurile, să te ajute, să nu te îndoiești, ca să ieși din toate acestea cu o credință mult mai tare și mai puternică! Focul credinței tale să nu se stingă. “Da, mă va ucide: tot îmi voi pune speranţa în El... ” (Iov 13:15) “Chiar acum martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.” (Iov 16:19). “Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19:25).

În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Pune-Te singur zălog pentru mine înaintea Ta; altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?” (Iov 17:3)