PĂZEŞTE-TE DE CURIOZITATE
Persoana care ascultă orice opinie şi râvneşte după cele mai noi istorioare religioase, se situează într-un mod periculos aproape de greşeală. Apostolul Pavel îi avertizează pe cei ce au URECHI CARE SE GÂDILĂ că, de regulă, se expun unor erori disimulate, dar sigure (2 Timotei 4.3). Tamar şi-a pierdut fecioria prin naivitatea ei - iar puritatea minţii îşi are ecoul în credinţă. Astfel de oameni compromit această temelie dacă cedează oricărei doctrine care se predică.
Mai înâi, noi trebuie să fim ascultători şi apoi ucenici. Curiozitatea cu privire la multe secte şi convingeri poate face sceptică o persoană în fixarea adevărului. De exemplu, Augusin mărturiseşte că a trecut prin atâtea îndoieli încât greşelile l-au făcut să-i fie teamă de adevărul însuşi. Dacă o persoană are prea multe experienţe cu vracii cu greu se va putea încrede într-un medic iscusit.
CAUTĂ SMERIT GÂNDIREA CORECTĂ A LUI DUMNEZEU
Un călător care este atât de sigur că el cunoaste drumul, încât nu va cere indicaţii, poate fi primul care rătăceşte. Fereşte-te de mândrie, pentru că oricât de încrezătoare se înalţă acum, mai târziu o vei găsi aruncată în şanţul greşelii. Acesta este destinul pe care Dumnezeu l-a stabilit pentru mândrie şi El nu-Şi poate schimba hotărârea.
Mândria te poate face să vii ca un străin la tronul harului şi să schimbi rugăciunea smerită după adevăr în argumente egoiste. Este necesar ca oamenii mândri să fie făcuţi de ruşine, aşa că atunci când înţelegerea lor se schimbă -dacă îndurarea lui Dumnezeu permite aceasta- ei să-L poată BINECUVÂNTA PE CEL PREAÎNALT aşa cum a făcut Nebucadenţar (Dan. 4.34).
Păzeşte cu seriozitate această gândire în inima ta - Dumnezeul care dăruieşte un ochi pentru a putea vedea adevărul oferă şi o mână pentru a-l susţine. Noi nu putem păstra fără Dumnezeu ceea ce avem de la El. Întreţine apropierea ta de Dumnezeu sau, în caz contrar, nu te vei bucura de intimitatea adevărului prea multă vreme.
NU FII OFENSAT DE DIFERENŢELE DE OPINIE
Cum poate cunoaşte o persoană, cu siguranţă, care este adevărul când sunt atâtea credinţe diferite în creştinism? Unii s-au împotmolit atât de greu în neînţelegerile religioase încât au pierdut adevărul pe care, odată, l-au obţinut; şi deşi nu sunt izbiţi de insula ateismului, ei au fost aruncaţi în nesiguranţă, lipsiţi de dorinţa de a-şi ancora gândirea până când nu observă o soluţionare actuală a tuturor diferenţelor de gândire prin ajungerea la un numitor comun în toate aspectele religiei noastre. Desigur, ei sunt tot atât de neînţelepţi ca şi omul care a refuzat să mănânce până când toate ceasurile din oraş urmau să bată simultan ora 12.
CUNOAŞTE VALOAREA ADEVĂRULUI ÎN INIMA TA
Multe biblioteci importante au fost distruse de soldaţii violenţi care nu realizau ce valoare aveau cărţile. De asemenea, destinul adevărului depinde de mâinile care-l găsesc. Dacă ajunge la o persoană care extrage puterea şi dulceaţa din acesta, adevărul începe să lucreze efectiv în inima lui. Dar dacă cineva îl ia fără să se apropie de mângâierea lui divină şi puterea curăţitoare, îl va lepăda ca pe ceva inutil.
Şi apoi sunt oameni care dansează în jurul lumânării înainte să o stingă. Dacă aud de un om care odată a susţinut păcatul originar ca fiind un adevăr, dar mai târziu a negat aceasta, mă tem că el a obosit şi a pierdut semnificaţia adevărului, înainte ca gândirea lui să piardă adevărul însuşi. Uneori credincioşii încetează să se hrănească cu vechile principii ale Scripturii în vremurile schimbătoare. Consideraţi de exemplu cântatul Psalmilor. Atât de mulţi au renunţat la această practică încât trebuie să întreb dacă ei vreodată s-au bucurat de comunicarea cu Dumnezeu. Au tresăltat vreodată inimile lor către Dumnezeu, cu o dragoste cerească, aşa cum au cântat buzele lor? Ce ciudat este să auzi o persoană evlavioasă negând aceasta!
Creştine, dacă te-ai întâlnit vreodată la uşa cortului cu Dumnezeu, inima ta s-a răcit înainte să renunţi la datoria de a-I înălţa laude?