Trădarea
Autor: Prelipcean Alexandra
Album: De vorba cu Creatorul
Categorie: Cină
Se-aude înc-odată, a vremilor bătaie,
Ne-aduce-n cunoștință, un timp îndepărtat,
Cândva, pe înserate, l-al focului văpaie
Isus vorbind în taină, așa a cuvântat:
-E unul dintre voi ce dup-atâtea taine
Minuni și chiar și semne ce le-a văzut cândva,
Își leapădă armura și-a sale sfinte haine,
Și-alege să se-ntoarcă chiar împotriva Mea!
E unul dintre voi ce spune că e frate,
E unul între voi ce spune că e bun,
Însă-n adâncul lui, el poartă rele fapte,
Eu nu sunt Tată celor ce nu au gândul bun!
E unul între voi ce poartă-n piept trădarea,
Ce-acoperă cu forme, cumplitul lui păcat,
Și cum privind pe geam se-așterne-n grabă seara,
Așa se-așterne moartea în inimi cu păcat!
Momente de tăcere, se așternură-n grabă,
Cu inimile strânse, cei doisprezece stau,
Și fiecare-n taină, fără de vreo zăbavă
Ah, nu cumva sunt eu? cu toții se-ntrebau?
O Doamne, spune-mi mie de nu-s cumva chiar eu?
Sau eu să fiu o, Doamne? Sau eu, să fiu eu, oare?
Răsuna întrebarea, în tainicul, dineu
Și-n cei mai de pe urmă, din nou o întrebare...
-Nu sunt cumva acela, o, bunul meu Părinte?
Nu sunt cumva chiar eu, cel ce Te va trăda?
-Ba chiar tu ești acela, cu ale Lui cuvinte,
Răspunsu-l dă chiar Domnul, ba chiar, chiar tu Iuda!
-E-acel ce-ntinde mâna, să mănânce cu Mine,
E-acel ce-mi este frate și-mi spune „te iubesc!”,
E-acel ce-și schimbă haina, se leapădă de Mine,
E-acel ce-alege moartea, nu Raiul Meu ceresc!
Nu știi tu oare, Iudo, c-o simplă sărutare,
Te costă veșnicia și-al cerului veșmânt?
Și tu-n loc de iubire, ai scris în veci trădare
Și ai ales ca moartea să-și spună al ei cuvânt!
Nu știi tu, Iuda oare, căci Eu Sunt Împăratul?
Și care ți-e câștigul de te-ai purtat așa,
În loc în veșnicie, să moștenești înaltul,
Tu ai ales țărâna, un muritor în ea.
Vei fi tu, Iuda, oare, în lumea de sub soare,
Aici în adunare, aici în locul Sfânt,
În loc să-ți iubești frații, tu porți în piept trădare,
În loc să porți iubirea, tu porți a morții gând!
Să nu fii ca și Iuda, pe frații tăi degrabă,
Sa îi trădezi în taină, chiar cu cuvântul tău,
Să iei mereu aminte, nu fă nimic în grabă,
Fiindcă de sus, din slavă, te vede Dumnezeu!
O, unde ești tu, Iuda, cel ce-ai gustat iubirea,
Când pe nesăturate, tu tot sorbeai din ea,
O, unde ești, acela ce-ai ales nemurirea,
Pe poftă și avere tu m-ai vândut cândva...
Ales-ai neagra noapte, din brațe-mi să te smulgă,
Ales-ai moartea rece, să te răpună-n veci,
Ales-ai veșnicia departe să te poarte,
În chin și suferință, pe porțile ei reci.
Tu, frate ce aici mi-ai spus cândva iubire,
Pe frații tăi, pe Mine, mereu să ne iubești
Și să nu lași ca moartea și poftele-i străine,
Ca să te stăpânească să fii pierdut pe veci!
Chiar dacă cu vreun gând tu ai lovit un frate,
Chiar dacă cu o vorbă, tu l-ai rănit cândva,
Cere-ți acum iertare, până când neagra noapte,
Nu te-a învăluit, să nu mai poți scăpa!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/186730/tradarea