Lună și speranță

Luna e regina nopții,
Luminează pe câmpii,
Jucăușă-n valul mării
Cu-a ei raze argintii.

Razele ei munții atinge,
Luminând semețe creste,
Ea face ca-n miez de noapte
Să vezi ochi holbați pe coaste.

Ea inspiră șoapte de iubire,
Serenade-n miez de noapte,
Romantisme și suspine
Așternute pe hârtie.

Martoră la multe nașteri
Și la lacrimi și suspine,
Bucurând copii și semeni
E oriunde în istorie.

Ea rămâne-n strălucire,
Martoră e peste veacuri
Că în beznă și durere
E-o speranță pentru oricine.

După întunericul cel mare,
Printr-un strop de licărire,
Dumnezeu ne dă speranță
Pentru ziua care vine.

Simion Ioanăș