“Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă (pe Bat-șeba, soția lui Urie). Ea a venit la el, şi el s-a culcat cu ea.” (2 Samuel 11:4)
Să ne imaginăm puțin, cum probabil a avut loc acest caz.
De la început ea s-a speriat de comportamentul împăratului, care o privea cu un scop, nu cu două scopuri. Bat-șeba nici nu s-a gândit la aceea, ca să-i fie necredincioasă soțului. Dar, ea trebuia să se comporte frumos cu împăratul – căci soțul ei era unul dintre cei mai importanți ostași a lui David - împăratul.
Peste puțină vreme, privirea împăratului îi era plăcută, ci nu neplăcută. I-a plăcut, că el o dorea. Apoi i-a plăcut această situație, și la urma urmei i-a devenit necredincioasă soțului.
Când a înțeles că a păcătuit, atunci a încercat să se scuze de păcatul înfăptuit, și fără să se gândească l-a învinuit pe împărat, și a crezut că nu este vinovată. “Ce puteam să fac, dacă el deține toată puterea – s-a gândit ea. Sunt pur și simplu o jertfă; eram nevoită să cedez. Căci el hotărăște, ce va fi cu soțul meu.” Dar, oricum nu s-a întâmplat, totuși inima a continuat s-o doară, cu atât mai mult au început să apară consecințele păcatului: soțul ei a fost omorât, când își împlinea datoria; ea a rămas însărcinată, iar copilul, ce s-a născut s-a îmbolnăvit. De fiecare dată, când privea suferința copilului, cugetul o mustra, și nu-i dădea pace: “Tu ești vinovată, tu trebuia să suferi, tu trebuia să mori.”
Odată noaptea, când a încetat să se scuze pentru păcatul comis, în singurătate, a căzut pe genunchi și a recunoscut, precum David: “Doar eu sunt vinovată de cele întâmplate – nu eram jertfa; de bunăvoie am făcut acel păcat. Toate celelalte au fost scuze ieftine.” Așa s-a început renașterea ei. S-a sculat din cenușă, și s-a simțit iertată. Cugetul a încetat s-o chinuie. Ea a devenit o mamă fericită a împăratului Solomon, care era succesorul împăratului.
“David a mângâiat pe nevastă-sa Bat-Şeba şi a intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu, pe care l-a numit Solomon şi care a fost iubit de Domnul.” (2 Samuel 12:24)
Bat-șeba – un exemplu tipic, al unei femei, care este “impusă” de șef, care este impusă, să facă lucruri păcătoase, doar pentru ca să-și poată păstra serviciul, sau poziția în societate, sau ca să aibă o creștere în carieră. Dar, istoria acestei femei, confirmă un concept biblic cu privire la aceasta – dacă dorim să păstrăm pacea în inimă, nu trebuie să ne dăm explicații, sau să găsim scuze ieftine! Trebuie să recunoaștem ceea ce-am făcut înaintea Lui Dumnezeu, pentru ca să fim iertați, și ca să ne fie curățite sufletele: “Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada!” (Psalmii 51:7)
Păcat, că oamenii nu dorm multe nopți, se duc la psihiatri, și psihologi, iau pastile, pentru ca la urma urmei, să înțeleagă că nu există pace fără iertare, și nici fericire deplină fără să trăiești în conformitate cu voia Lui Dumnezeu și nu există împlinire și fericire, dacă trăiești împotriva cugetului tău!
“Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic... Dă mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!” (Psalmii 51:10-12) În numele Domnului și Salvatorului meu Iisus Hristos, amin.
Traducere: Repalov Veaceslav
Autor: Igor Opincă
“... căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii. (Oprire) Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” (Oprire) Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmii 32:4-5)