Ierusalimul inimii mele

” Cel fara prihana inverzeste ca finicul si creste ca cedrul din Liban”
Psalmul 92/12




O Rază de soare, bucuria de sus,
Izvoarele susură"Mare e Isus!"
Iar păsările ciripesc în zori de zi;
"-Să strigăm Osana Celui din veșnicii!"

Iar Raza de soare a coborât de sus,
De Ierusalim, se apropie Isus,
Primește-L ca rege, plin de bucurie;
Să strigi lui Isus "Osana pe vecie"!



E o zi sfântă, vine Domnul cel divin;
Primește-L, tu, al inimii Ierusalim!
Se aude ca un susur de izvoare,
Sopharul sună din ce în ce mai tare.



"-Cant de bucurie peste Ierusalim,
Cântarea Cântărilor, lui Isus divin,
Să-și ridice capul portalul cel veșnic!
Fecioară din Sion, ai ulei în sfeșnic?


Leagănă-te, ramură verde de finic,
Iubire aduce Mesia cel veșnic!
Leagănă -te, ramură a nemuririi,
Victorie va fi pe Dealul Iubirii!


Aleargă și culege ramuri de finic,
Așterne-le pe Calea Domnului veșnic!
Și sub pasul Său, finicul va înflori,
Ca și cedrii din Liban se va înmulți."

-Îți deschid, Te primesc în odaia de sus,
Candela -i aprinsă, vino, Doamne Isus!
Eu sunt vesel și tresalt de bucurie;
Îți strig: "Isuse, Osana pe vecie "!