Sus pe deal plânge un pom

Chiar dacă pomul nu are rod,
Eu tot în Tine, mă încred.
Așezat, stau pe colină;
Osteniților fac umbră,
De pe deal, privesc în vale...
Coroana-mi semeață, în soare,
Rădăcina sănătoasă,
În stâncă bine ancorată.
Trecătorului: umbrare,
Adun rodul din lucrare:
Faptele de pe cărare...
Lupt, să pot avea iertare.

De sub stâncă, curge lin
Izvor dulce, cristalin.
Rădăcina mi-o hrănește,
Apoi, curge spre câmpie,
Lunci și văile vecine
Unde turma liniștită
Paște iarbă, hrană aleasă:
Oi, mioare și mieluțe.
Când canicula e mare,
Lângă al meu trunchi e răcoare.
Mă simt pomul fericit:
Într-un fel, tot am rodit!

Sus pe stâncă stă de veghe,
Un Păstor care mă vede;
Privește mereu spre turmă.
Cu drag, lângă El o adună.
- Oare? ... Frate! ... Ai înțeles?
Într-un fel trebuie să rodești!
În urmă nu ai rămas,
Uită-te în jur, la frați!
Pentru încercați fii adăpost,
Nu te vedea fără de rost,
La timp, aproapele l-ai ridicat:
Domnul de Sus, te-a notat.

Nu te plânge că nu ai dar...
Când vorbești, ești fără Har...
Fiecăruia-'i e dat
Un talant pentru lucrat.
Nu te vedea plin de frunze;
Luptă, agață-i tu roade,
Când vântul, frunza o duce...
Ramurile să ți se aplece
Cu roade bune adunate.
Deci, nu deznădăjdui frate:
În ogor e muncă mare...
Ești unealta mică dar, fii în lucrare!

Frunza cade, se usucă,
Roada strânsă, sus te urcă.
Ce scrie în Cuvânt, să ai!
Darnic fii! La toți să dai!
Pentru cel ostenit pe cale,
Fii ceasul de alinare!
Întărește-l prin Cuvânt,
Ridică-l de la pământ.
Frate, fii în ogor de folos!
Aripi să fii pentru cel păcătos.

Isuse, Tu ești aripile noastre,
Şi-ale inimilor noastre alinare.
Lângă Tine suntem aurite spice;
Pe cer devenim stele.
Ne răsplătești cu binecuvântare,
În greul vieții Tu dai salvare.
Când în ochi plouă și e vânt,
Lacrimile gem jale în cânt,
Mereu ne iei în brațe Doamne,
Ne ungi cu mir, lași alinare.
Dorim să ajungem în Paradis
Așa cum ne-ai promis.

Toma Coca, PATTADA, 09/04/2019