ÎNCERCAREA!

Când razele de soare pleacă
și norii negri vin spre tin',
Când strălucirea Iui se-oprește
și vântul bate pe deplin,
Atunci începi să simți răceală
furtuni care sa desprins,
Și lovituriIe mărețe,
durerea care te-a cuprins.

Și dintr-odată nu mai poți,
durerea, greul te apasă.
Și rănile te-apleacă-n jos,
și chiar puterile te lasă!
Atunci când ești tu cel mai slab,
vine vrăjmașul cu putere.
Și-ncepe tulburări, prin gând,
să te-ndoiești spre-a ta cădere!

Și spui: "Sunt singur, n-am pe nimeni,
ca să cunoască a mea durere!
Chiar și Domnul m-a uitat,
și nu mai e în apropiere!"
Și dau năvală gânduri multe
ca să distrugă a ta credință,
Să te-ndepărtezi de Domnul
dacă este cu putință.

Dar Cuvântul, Duhul Sfânt,
strigă astăzi cu glas tare:
"Cine ne va despărții,
de dragostea lui Isus cea mare?
Necazul sau strâmtorarea?
Foametea sau prigonirea?
Lipsa de îmbrăcăminte,
sau primejdia, sau moartea?"
Nicidecum! !

Poate vântul să tot bată
și furtuna să tot fie,
Căci în Domnul nostru Isus,
e a noastră bucurie!
Totuși, este una singură,
ce ar vrea s-aducă despărțire
de Împăratul nostru vesnic,
de lsus al nostru Mire!

Inima rea și necredința
ar vrea s-aducă un sfârșit,
Mersului tău pe calea sfântă,
drumu-ngust ce I-ai găsit.
De aceea, în necaz,
când durerea e amară,
Se strecoară cel viclean,
să-ți aducă îndoială.

Și să crezi că nu e nimeni
să-nțeleagă a ta durere,
Și că Domnul a uitat
să-ți aducă mângâiere.
Să nu dai crez șoaptei străine
ce vine în necazul tău,
Căci Făcătorul tău, El știe!
Și la bine și la rău!

Acum tu, cazi! Cazi pe genunchi!
Să cazi mai jos El nu te Iasă!
Și strigă către Cel ce-i Sfânt,
căci ești Mireasa Lui aleasă!
El e Stăpân în tot și-n toate,
Cârmuitorul fără greș.
Vede furtuna care bate,
peste copii lui aleși.

El este-n barca ta acuma
când treci prin încercarea grea,
Stai liniștit, să ai credință,
nu te gândi să sari din ea!
El îți încearcă a ta credință,
și inima ce-ți bate-n piept.
Chiar gândul și a ta tendință,
nu e usor, dar fi-nțelept!

E glasul Sfânt Celui ce strigă:
"Bucură-te în necaz!"
El te-mbracă cu răbdare,
prinde putere, fi viteaz!
Da! Răbdarea-n încercare
aduce marea biruință!
Dupa ea vine nădejdea,
și putere, și credință!

Rămâi în barca de salvare,
chiar dacă valurile urlă.
Și chiar de vântul bate greu,
Isus, EI vede! E la cârma!
El știe drumul către cer,
căci nu se poate pe-o altă cale!
Decât prin marea furtunoasă,
prin valuri mari, amenințătoare.

Dar e cu tine în toate-acestea,
tu nu ești singur, fi curajos.
Mergi înainte cu credință,
să ai nadejde, fi bucuros!
Să ai pace în necaz,
ca cei din jur să vadă, da,
Căci Domnul nu Îți dă să duci
mai mult peste puterea ta!

AMIN!