"Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu." (Psalmii 42:5)

Anemică privesc veșnicia
Între clipiri bolnave, umbrite.
De convulsiva  tuse-a Sinelui
Mi-s puterea și credința slăbite.

Îmi dai medicament după medicament Cuvântul.
Îl ronțăi ca pe-un semn de întrebare
Dar când pe deplin răzbate lăuntrul 
Pentru durere mi-este alinare.

(mai 2012)