Te-au pălmuit și Ți-au scuipat obrazul,
Te-au căutat ca pe-un tâlhar de soi
În timp ce în grădina suferinței
Șiroaie de lacrimi curgeau pentru noi.
În ultimele clipe cu ai Tai,
O gloată fioroasă năvăli
Cu săbii și ciomege se îndrepta
să-Ți sfâșie veșmântul pentru noi.
Și tresări Isus văzând mulțimea ce năvăli ca spre-un derbedeu.
Dar... vai, parcă-i un sfânt acela și-o sărutare-i dă lui Dumnezeu
-Prietene, îi zise Învățătorul: Ce ai de făcut, fă...
- Ce, sunt tâlhar, de-ați ieșit cu ciomege?
V-am chinuit Eu, v-am făcut vreun rău?
Dar vai, de ce sunt singur?
Unde sunteți voi? Tu, Petru, tu, Ioan
ce Mi-ați promis că și în moarte vom rămâne uniți...
Și-L spintecă fiorul lepădării, ca într-un vis...
Și se trezise în curte la ai Săi,
la cei ce Legea o iubeau, se pare,
Dar azi și ei sunt niște mișei
Au ochii plini de ură și ocară...
E preotul cel mare, sunt aprozii, sunt cărturarii cei cu vază mare.
-Noi L-am văzut zicând:
”Sunt Dumnezeu
Și-am să vă stric Eu, templul vostru mare... ! „
-Hulește, zic toți deodată se crede însuși Dumnezeu... !
Și năvăliră toți cu pumnii gloată.
Scuipându-i fața ei... . Lui Dumnezeu
Iar mai târziu, spre dimineață,
cu-o nouă sete și-un pumnal de fier
Cu o ură și-odioasă mârșăvie
L-au dus la Pilat și strigau mereu:
-” SĂ FIE RĂSTIGNIT, SE CREDE DUMNEZEU! „
Dar EL, cu trupul frânt și fără de veșminte
cu răni adânci de suspinul meu și al tău
Șopti încet: ”DA. EU SUNT DUMNEZEU! „
-”La moarte și la răstignire, să fie biciuit pân` la pieire
Din nou v-a zis: ”SE CREDE DUMNEZEU „!
-”Nu-i vinovat, e blând ca și un miel,
eu îi dau drumul și am să-L las să plece... .
E sfânt, parcă-i UN DUMNEZEU! „
Dar... vai, parcă înnebuniți ei au strigat mai rău:
-”SĂ FIE RĂSTIGNIT, SE CREDE DUMNEZEU „!
Și L-au târât flămând și însetat. . bătut, scuipat, EL, FĂRĂ DE PĂCAT
I-au scris și-o vină: MARELE-MPĂRAT!
L-au schingiuit pe cruce, era dezbrăcat, să-L vadă toți, să-i vadă vina...
Să nu-i mai vindece în veac
Să-i lase-n pace chiar și în Sabat...
” De ești TU Dumnezeu, să te dai jos,
de ești TU FIUL SĂU SĂ-ȚI vindeci rănile dacă mai poți
și din robie să ne scoți pe toți! ! „
Dar EL, chiar asta înfăptui:
O DEZROBIRE de groteasca fire
O DEZLEGARE și-un veșmânt frumos
O DEZBRĂCARE de omul păcătos! ! !
O VIAȚĂ NOUĂ, PLINĂ DE IUBIRE
O ALIPIRE DE CERESCUL MIRE!
O legătură cu Cel preaînalt, o viață nouă cu cer de smarald!

De ce nu-L vrei? De ce mai tragi în jos?
De ce mai crezi păcatul cu folos?
Mai treci o dată pe la Crucea-I sfântă,
să te-nnoiești, să te așezi pe STÂNCĂ... .
Să nu mai cazi de-acolo niciodată
Să fii un fiu, un fiu de REGE și –MPĂRAT

AMIN