Îți propun să citești un extras din lecția unui învățător iudeu, despre dragoste. “Un învățător iudeu, privea cum un bărbat tânăr, mânca cu un apetit mare, peștele, iar când el a văzut cum învățătorul îl privea, i-a zis: Învățătorule, eu iubesc peștele. Învățătorul i-a zis: Iubești peștele? Tu nu iubești peștele, ci gustul lui pe limba ta. Pe un bărbat tânăr l-au întrebat: De ce alergi după fată? Ea nu te iubește. El i-a răspuns: nu este nimic strașnic. Peștele și berea tot nu mă iubesc. Iar altul i-a zis: Eu iubesc ciocolata. Ciocolata iubești? Dar de ce o muști? Toate acestea au o altă semnificație. Aceasta nu este agape (din ebraică: dragostea necondiționată). Aceasta nu este dragoste. Este o pasiune, o poftă. În lume au schimbat semnificația acestui cuvânt, și toate acestea ei numesc dragoste. Noi “iubim” pe cei, care ne aduc plăcere trupească; noi “iubim” pe aceia, care ne ajută să ne împlinim planurile; noi “iubim” pe aceia, la care am observat abilități nemaipomenite; noi “iubim” pe aceia, care credem că ne iubesc. Dragostea, care depinde de ceva, nu este dragoste. Dacă va dispărea acel element – va dispărea dragostea. Iubim din cauza frumuseții? Frumusețea poate să se ofilească. Din cauza bogăției? Acea persoană poate să însărăcească. A fost deștept? S-a făcut mai puțin deștept. S-a finisat “dragostea.” Poți să zidești pe o astfel de dragoste, o relație de căsnicie, de lungă durată? Răspunsul – nu. Deci, există dragoste? Răspunsul – da. O astfel de dragoste este bazată pe o relație duhovnicească, pe dorința de a cunoaște omul dinăuntru a persoanei dragi. Ea nu depinde de ceva. În Tora este scris: Iacov a muncit pentru Rahela 7 ani. Și au trecut acești 7 ani, de parcă au trecut câteva zile, deoarece o iubea pe Rahela. Ai auzit? A fost evidențiat – deoarece o iubea. Când nu te iubești pe sine, ci o iubești pe ea, atunci simți că 7 ani, trec de parcă au trecut câteva zile. De aici ajungem la concluzia. Dragostea există, dar nu acea dragoste despre care am vorbit la începutul mesajului. Dragostea înseamnă să faci ceva pentru celălalt (precum în cazul lui Iacov, care a lucrat pentru Rahela). Dragostea se naște, atunci când face ceva pentru celălalt, când se jertfește pentru o altă persoană. În cine ne investim, pe acea persoană o iubim. Și această acțiune, leagă oamenii. Cel mai important lucru: nu să iai, ci să dai. Nu așa cum cred oamenii din lume: pe cine îl iubesc, pentru acel om voi face ceva. Ci invers – pentru cine fac ceva, pe acel om îl iubesc. În cine ne investim, pe acel om îl vom iubi. Cu cât mai mult efort trebuie să facă vreo persoană, cu atât aceasta îi va apropia... ”
Doresc să adaug la cuvintele învățătorului, câteva porunci din Noul Testament:
“Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:2)
“Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea.” (Efeseni 5:25)
(Tit 2:4) “(femeile mai în vârstă) trebuie să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii.”
(Ioan 3:16) “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Dragostea adevărată caută folosul celuilalt.
Al cui folos îl cauți tu? Cum aceasta se manifestă în relațiile tale cu cei din jur? Prin ce oglindești caracterul Lui Dumnezeu Tatăl, și al Domnului Iisus Hristos? Pentru ca să te împarți cu dragoste, trebuie să primești dragostea. Ea vine de sus. Ai primit dragostea Lui Dumnezeu față de tine?
Dacă nu, atunci poți face aceasta acum.
“Tată Ceresc! Îți mulțumesc, căci pentru ca să mă salvezi de la pierzare, Tu L-ai dat pe Fiul Tău, Unic, și Care nu poate fi înlocuit. Te-ai jertfit cu ceea ce era cel mai scump pentru inima ta, pentru că m-ai iubit, pe mine, un mare păcătos (o mare păcătoasă. Iartă-mă pentru păcatele mele. Mă căiesc profund pentru ele, înaintea Ta. Primesc prin credință, că Hristos a murit pentru mine, și a înviat pentru ca să fiu socotit(ă) neprihănit(ă); sângele Lui este atât de puternic, încât mă poate curăți de orice păcat, și este în stare să mă sfințească pentru o viață trăită cu Tine, Domnul și Salvatorul meu. Mă predau pe mine însumi și îți predau viața mea în mâinile Tale iubitoare. În numele Lui Iisus Hristos. Amin.”
Domnul să te binecuvânteze!
Autor: Pastorul Igor Opincă
Traducere: Repalov Veaceslav