Mormântul lui Isus

Era în al șaselea ceas
Când Domnul, la Tatăl s-a dus.
În întuneric au rămas,
Trei ceasuri de beznă, s-au scurs

Căci soarele s-a întunecat,
Perdeaua în Templu s-a rupt;
Isus, pe Tatăl L-a strigat
Și liniște apoi, s-a făcut...

El duhul și-a încredințat
În mâna Tatălui Ceresc,
Să Îl audă a strigat
Cu glasul Său dumnezeiesc.

Sutașul ce prezent era
S-a înfiorat și s-a mâhnit...
Acum era convins, credea:
Cel ce s-a stins, era un sfânt.

Întreg norodul a văzut
Când Domnul sufletul și-a dat,
Chiar și dușmanii au crezut
Că El era nevinovat.

Jos, printre oameni hohotea
Maria, mama lui Isus
Cu cele ce o însoțeau
Ele priveau spre cruce, sus.

Acolo, era atârnat
Isus, Fiul lui Dumnezeu:
Cel pur, și sfânt, și nepătat,
Cel care a pătimit din greu,

Să fim iertați și mântuiți,
La ceruri cu El ca să stăm
Salvați din foc și fericiți,
La masa Lui ca să cinăm.

Mulțimea toată L-a privit
Și-n agonie L-a văzut...
El, Domnul vieții a pierit,
A suferit atât de mult...

Un om sfânt și evlavios
Ce sfetnic în sobor era,
La condamnarea lui Hristos
El s-a opus, nu o voia.

Apoi, cu Pilat a vorbit
Acesta, să se învoiască
Să îi dea trupul preaiubit
Pentru mormânt să-L pregătească.

Și de pe cruce a fost luat
De cei ce-au plâns și L-au jelit,
În pânză a fost înfășurat
Și în mormânt L-au coborât.

Într-un mormânt săpat în piatră,
Ei au pus trupul lui Isus.
Un mormânt nou, făcut de îndată,
Pentru Acel venit de sus.

Toți de Sabat se pregăteau
Dar pe Isus L-au însoțit;
Femeile cu El mergeau,
Iosif toate le-a pregătit.

Ei trebuiau să se odihnească
Căci Legea lor, aşa cerea
Ca toate să se împlinească
Cum în Scripturi se arăta.

Amin

Câmpia Turzii, 26 aprilie 2019