Credinţa este o scară
care suie în spirală.
De-o parte şi de alta,
serafimii urcă şi coboară
împrăştiind stropi calzi
de Lumină stelară.

Credinţa este-o corabie
cu velele-ntinse şi catargul înalt.
Pluteşte numai pe Oceanul Iubirii
împlântându-şi ancora departe...
lângă ţărmul Mării de Smarald.

Credinţa este-o citadelă,
construită pe Stânca Eternă.
Şuvoaie, vânturi şi ploi,
Nici gând s-o clintească din loc.

Vino şi tu! Grăbeşte!
Lasă nisipurile moi
care ţi-au deşirat paşii goi!
Hai, urcă! Un nor aici,
dincolo doi…

Îngerii buni bat din aripi,
bucuroşi, pentru noi.

( Bucureşti, Octombrie – 2013; din volumul " Reverii revelate" )