Pata

Discutând cu un prieten, acesta mi-a mărturisit o întâmplare. S-a trezit într-o dimineață de iarnă și de la fereastra casei a văzut toată întinderea albă și iluminată de soarele dimineții. Nimic nu deranja liniștea zăpezii ce se odihnea binemeritat după lunga călătorie din ceruri până la noi, iar pământul era bucuros să fie gazdă acestui oaspete deosebit. Un singur lucru îl întrista, mi-a mărturisit el. Urma să plece către biserică și imaginându-și drumul prin zăpadă se vedea singura pată neagră pe acea minunată întindere albă. L-am întrebat de ce se gândește în acest fel. Mi-a spus că omul prin păcatul lui nu face decât să urâțească ceea ce Dumnezeu a întocmit.

Sigur, privind într-un mod natural, firesc poate că are dreptate. Dar l-am îndemnat să privească și altfel, într-un mod dumnezeiesc. Atunci când Domnul Hristos și-a început lucrarea publică, a fost confirmat de Dumnezeu Tatăl, după cum găsim scris: „Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit»”. (Matei 3:17). Cel credincios are Sfânta Treime venind și locuind întru El prin Domnul Hristos și prin Duhul Sfânt. Aceeași declarație o are Tatăl din ceruri și astăzi, credinciosul devine fiu iubit prin faptul că este locuit de Hristos, Fiul Cel iubit. Așadar când mergem prin zăpadă putem să ne poziționăm în postura de a ne vedea pată neagră a creației sau, suprafiresc, să ne asumăm prin credință prezența lui Hristos și binevoirea sau plăcerea pe care o are Tatăl pentru cel ce este în unitate cu Hristos. Astfel pe zăpada albă strălucitoare se vede strălucind mult mai mult lumina slavei lui Hristos în omul credincios și de acolo, din acel loc se pot înălța cuvinte de laudă la Cel ce ne-a schimbat starea căci ”dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17)

Oricine face un compliment unei femei, apreciind frumusețea unei rochii sau eleganța unui costum nu spune: „Vai ce rochie frumoasă, era foarte murdară dar bine că a fost spălată.” O asemenea remarcă este nepotrivită și jignitoare. Atenția nu se pune pe starea din trecut ci pe eleganța prezentă. Tot așa, prin lucrarea lui Hristos, “Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus.” (Ioan 15:3), o lumină strălucitoare în strălucirea de lumină a albului zăpezii.