Si zimbetul pierdut si lacrima alene
Ne-arata ca viata mai are si dureri.
Daca am stii la cine mai sunt si mangaieri,
Nu am vedea sclipind tot lacrime in gene.

Mai cere o-ncurajare, mai daruieste una
Nici nu stii cate suflete in urma va-nflori.
Iti dai tu seama oare cat poti tu darui?
Si-n cate inimi poti sadi cu drag arvuna.

Sa fim multumitori e cel mai mare dar.
Nu incerca mereu sa dovedesti dreptatea
Fii sincer, fii tu insuti cum ne invata cartea.
Zambeste si da-ti seama ca pentru tine-i Har!

Si daca ai ajuns sa imi citesti poezia
As vrea sa-ti spun ca esti, atat de special.
Nu incerca sa fii mereu un ideal
Priveste-n sus si alege vesnicia.