Întrebare:
Sunt adolescent creștin și am și am o întreabare: cum să procedez când colegii sar la bătaie, mă numesc cu cuvinte urâte și fac glume pe seama mea?
Faptul că ești creștin nu oferă nimănui dreptul să se poarte cu tine în felul acesta.
A fi creștin nu înseamă a fi cârpă ce o pui la ușă. Nu trebuie să confundăm dragostea față de aproape cu dreptul legitim de a te apăra. Dragostea lui Dumnezeu se bucură de adevăr și caută dreptatea, dar nici într-un caz nu încurajează prostia. Faptul că dai voie tuturor să-și bată joc de tine fără motiv, nu faci altceva decît să lași stricăciunea lor să înainteze.
Întrebarea adresată are două aspecte, la care voi răspunde pe rând:
Cum să procedezi când colegii te numesc cu cuvinte urâte și fac glume pe seama ta?
Atât timp cât ești atacat doar prin cuvinte, situația nu este atât de gravă. Foarte mult depinde de reacția ta la vorbele auzite. Dacă colegii văd că tu te agiți de orice vorbă pe care ei o spun în adresa ta, aceasta și mai mult îi va încuraja să te numească. Ei primesc plăcere să vadă că vorbele lor te rănesc. De multe ori, copiii și adolescenții sunt ca niște “teroriști” micuți, îmbrăcați în haine albe. Ei sunt specialiști în arta terorizării. Cu cât mai mult văd că cuvintele lor au efect asupra ta, cu atât vor fi mai motivați să continue. Știu acest lucru, pentru că am fost și eu copil și adolescent. În copilărie, când ne născoceam unii altora porecle, totdeauna urmăream după reacția celui poreclit. Dacă porecla îl deranja, acesta era indiciul că am găsit porecla potrivită. Dacă persoana se distra pe seama acestei porecle și nu-l deranja, aceasta era semnul că trebuie să căutăm alta.
Lucrurile nu s-au schimbat prea mult de atunci. Exact așa se întâmplă și la tine. Atât timp cât vei arăta că vorbele lor te afectează, nu vei face altceva decât să torni apă la moara lor stricată. Învață să te desparți în mintea ta de ceea ce spun oamenii despre tine și ceea ce crede Dumnezeu despre persoana ta. Dumnezeu îți spune că tu ești o făptură minunată (Psalmul 139:14), indiferent ce spun colegii despre tine, tu ești și vei rămâne o făptură minunată în ochii Lui. Ține minte că destoinicia ta nu este potrivit cu ceea ce cred oamenii despre tine, ci destoinicia ta este în Hristos:
4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. 5 Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu (2Corinteni 3:4-5)
Dacă ajungi să înțelegi și să crezi acest adevăr, este o mare realizare în viață. Atât timp cât cauți aprobarea oamenilor, vei fi foarte nefericit, dar dacă înțelegi că destoinicia ta este în Hristos, de la Dumnezeu, aceasta va aduce multă eliberare. Când colegii te numesc cu cuvinte urâte, te vorbesc de rău, analizează ceea ce spune ei. Dacă cuvintele lor nu sunt adevărate și ele nu te descriu, atunci nici nu le mai trage atenția. Pot spune ei ce o vrea despre tine, destoinicia ta este de la Dumnezeu și nu de la oameni. Cursul de studiu biblic inductiv “Doamne, dă-mi o inimă dedicată Ție” explică foarte bine subiectul destoiniciei în Hristos. Îți va prinde foarte bine să studiezi acest curs.
Cum să procedezi dacă colegii sar la bătaie?
Situația aceasta este mai complicată, dar nu fără soluții. Nu fi niciodată inițiatorul conflictului. Fii un om al păcii. Încearcă totdeauna să aplanezi conflictul și nicidecum să-l aprinzi:
17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. 19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti“, zice Domnul. (Romani 12:17-19)
Fă tot posibilul ca să trăiești în pace cu toți oamenii. Întrucât atârnă de tine, trăiește în pace. Totuși, din câte înțeleg din întrebare, pacea cu colegii nu atârnă doar de tine, ci și de ei… Ce poți face în cazul aceasta? Din versetele de mai sus învățăm câteva principii:
Dar, se pune întrebarea: “a nu face rău și a nu te răzbuna înseamnă să stai pasiv, lăsând pe oameni să-și bată joc de tine?” Nicidecum. Ceea ce vreau să spun e că răspunsul tău la acțiunile lor rele nu trebuie să fie motivat de răutate și dorință de a te răzbuna, ci de a face bine. Să stai și să lași să te bată, nu este bine. De fapt, un “astfel” de răspuns îi va motiva și mai mult în nebunia lor. De aceea, ca și părinte, nu pot să spun copilului meu să plece capul când cineva îl bate… Nici Domnul Isus și nici Pavel nu au stat indiferenți față de nelegiuirile și agresiunile oamenilor, când acestea au fost pe nedrept. De aceea caută să te aperi și o poți face în mai multe feluri:
În concluzie vreau să citez cuvintele lui Edmund Burke:
“Tot de ce este nevoie ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic”.
Această afirmație se referă și la tine. Dacă vei sta și nu vei face nimic, răul colegilor tăi va triumfa tot mai mult. Sfânta Scriptură ne mai spune așa:
10 Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului, 11 şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le. (Efeseni 5:10-11)
Când stai pasiv și lași pe oameni să facă răul, fie că este îndreptat spre tine sau spre altcineva, de fapt, tu nu osândești, nu condamni răul, ci îl încurajezi.
“Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat”(Iacov 4:17)
Să rămâi pasiv când vezi cum răul triumfă, săvârșești un păcat prin omitere. Tocmai pentru că dorești binele oamenilor, chiar și a agresorului, nu poți să-l lași să facă ce vrea.