Toţi ne dorim să-i avem pe părinţii pentru tot restul vieţii. Însă este firesc ca părinţii să moară înaintea copiilor. Mama mea a murit când aveam doar 9 ani. Tatăl a murit când aveam 17 ani. Recent am avut prilejul să observ cum cineva a zăcut înainte de moarte şi cum a fost comportamentul nepotrivit al copiilor acelei persoane. În urma observărilor şi concluziilor care mi-am făcut, vreau să prezint câteva sfaturi pentru cei ai căror părinţi sunt în în viaţă, ca să ştie cum să se poarte înţelept şi drept atunci când părinţii lor vor fi pe patul morţii.

1. Oferă timpul tău părinţilor

Nu ştiu cum se întâmplă, dar copiii obişuniesc să devină atât de ocupaţi, încât să nu mai aibă timp pentru părinţii lor. Se obişnuiesc cu aceasta, nu merg să-i viziteze şi apoi, chiar şi atunci când părinţii sunt pe patul de moarte, ei nu-şi lasă treburile şi nu găsesc timp să petreacă cu părinţii. Ce rost au toate acele lucruri? Dacă nu-ţi faci timp pentru părinţii tăi, înseamnă că ei nu prezintă valoare pentru tine şi este o necinstire la adresa lor. Una din cele 10 porunci spune:

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. (Exodul 20:12)

 

Apostolul Pavel când a făcut o referinţă la această poruncă a mai spus:

“Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – “ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:2-3)

Lasă celelalte lucruri şi dă toată atenţia părinţilor tăi ca să nu ai remuşcări şi nu cumva una din consecinţe să fie că atunci când vei sta pe patul de moarte, copiii tăi să fie prea ocupaţi ca să poată veni să te vadă sau să petreacă timp cu tine. Nu te vor părăsi… Vor trimite şi ei bani, produse, haine, etc. Dar ei nu vor fi alături de tine ca să-ţi poată închide ochii când vei pleca din această lume.

2. Discută continu cu părinţii tăi şi arată recunoştină pentru ce le datorezi

Când omul stă pe patul morţii îşi face bilanţul vieţii. Îşi vede realizările şi eşecurile. Felul cum te comporţi tu cu părintele poate să-l facă să creadă că a avut succes în creşterea ta sau că a dat faliment şi să moară cu amărăciune în inimă. Recunoştinţa ta manifestată va face pe tatăl tău sau pe mama ta să se simtă împlinit pentru viaţa trăită şi să plece în veşnicie cu inima împăcată pentru ce  a realizat. Apostolul Pavel, când era în închisoare şi ştia că clipa morţii lui este aproape, a avut această împlinire a vieţii trăite din plin. El a spus:

Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape. M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în “ziua aceea”, Domnul, Judecătorul cel drept. (2 Timotei 4:6-8)

3. Ai grijă să fii totdeauna alături de părinte

Oamenii au diferite convingeri, dar cei mai mulţi oameni din poporul nostru sunt de credinţă creştină ortodoxă şi dau o mare importanţă faptului ca să-i fie ţinută lumânarea aprinsă în clipa morţii. Despre semnificaţia acestui obicei voi reveni cu un alt articol ca să o explic. Ai grijă să fii totdeauna alături de părintele tău, să ai lumânarea pregătită, dar nu aşa ca să o vadă sau să ştie pentru că aceasta îi poate sugera gândul că moartea este foarte aproape, adică mai aproape decât ştie sau crede sau de cât este în realitate. Dacă chiar şi trebuie să pleci undeva pentru un timp mai scurt, ai grijă să rămână cineva de încredere şi care este apropiat părintelui tău şi să stea la căpătâiul lui să vegheze. Ai grijă să fie o persoană, care poate întreţine o discuţie frumoasă şi nu unul care doboară duhul. Sfânta Scriptură spune:

Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea când vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui. – Cuvintele prietenoase sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase. (Proverbele lui Solomon 16:23-24)

Dacă vezi că starea părintelui este gravă nu pleca nicăieri. Stai tu alături de părinte. Este foarte important să fii tu cel care va fi alături de părinte în clipa morţii.

4. Comunică rudelor despre starea părintelui tău

Oamenii, fiind în alergarea lor, nu-şi dau seama şi nu apreciază potrivit cu realitatea când cineva este bolnav sau pe patul de moarte. De aceia, atunci când părinții sunt pe patul de moarte, este bine să le comunici rudelor prin telefon sau prin alte căi despre starea părintelui tău. Aceasta îi va motiva să-ţi viziteze părintele şi, astfel, să-l faci să se simtă bine pentru că i-a văzut pe toţi şi că a putut să comunice cu ei înainte de moarte. Şi apoi este foarte dureros când oamenii dragi şi apropiaţi nu vin la cineva care este înainte de moarte. O situaţie similară a avut şi Apostolul Pavel când se afla înainte de execuţia sa în temniţa din Roma. El a scris ucenicului său Timotei:

La întâiul meu răspuns de apărare (în judecată), nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine, şi m-a întărit, pentru ca propovăduirea să fie vestită pe deplin prin mine, şi s-o audă toate Neamurile. (2 Timotei 4:16-17)

5. Nu-ţi face iluzii cu privire la clipa morţii părintelui tău

Nu crede că va trece mult timp până va veni moartea şi, astfel, să-ţi permiţi să pleci undeva sau să laşi pe părintele tău fără supraveghere. Cunosc pe cineva care, după ce a fost vizitat duminică şi parcă arăta bine şi plin de viaţă, marţi a decedat. Nu-ţi face iluzii pentru că şi Cuvântul lui Dumnezeu ne spune:

Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. (Iacov 4:14)

6. Depune tot efortul pentru a lungi zilele vieţii părintelui tău

Dumnezeu spune în Sfintele Scripturi că a hotărât zilele şi anii vieţii fiecărui om şi aceasta se aplică şi părinţilior tăi. Atât timp însă cât ei sunt în viaţă este datoria ta să depui tot efortul pentru a le proteja viaţa şi sănătatea. Depune tot efortul ca să mergi cu ei la spital, oferă-le toată îngrijirea atunci când sunt bolnavi, pentru ca să se bucure de zilele ce le-a rânduit Dumnezeu pentru ei să le trăiască pe acest pământ şi de grija ta.

7. Respectă credinţa, convingerile şi dorinţele părinţilor tăi

Se poate întâmpla să nu împărtăşeşti aceleaşi concepte sau convingeri religioase ori despre lume pe care le au părinţii tăi. Nu căuta să le impui acestea lor şi, mai ales, să faci contrar voinţei lor cu privire la felul cum doresc să fie înmormântaţi, etc. Prin respectarea convingerilor vei arăta respect şi îţi vei onora părinţii. De altfel, Dumnezeu respectă libertatea fiecărui om, pentru că nu sileşte pe nimeni să procedeze într-un fel sau altul. Totuşi, fiecare om este responsabil pentru alegerile care le face şi va purta consecinţele dacă aceste alegeri sunt greşite. Consecinţele nu se limitează la viaţa aceasta, ci şi la cea de după mormânt. Fii atent şi înţelept ce alegeri ai făcut cu privire la credinţa şi relaţia ta cu Dumnezeu.

8. Pregăteşte-te să vorbeşti la înmormântarea părintelui tău

Am fost la o înmormântare unde nu era nimeni să bocească şi atunci a ieşit o bătrânică şi încerca să o facă pentru alţii. Bocetul este un cântec de jale prin care înainte cei dragi
arătau recunoştinţa faţă de cel decedat. Azi sunt puţine femei care pot să bocească şi aceasta pentru că nu dau importanţă acestui lucru. Când părinții sunt pe patul de moarte, trebuie să-ţi pregăteşti bocetul şi dacă nu poţi să boceşti, atunci trebuie să te pregăteşti să-ţi spui recunoştinţa ta în ziua înmormântării, în faţa tuturor oamenilor. Acesta este un tribut pe care ai să-l plăteşti. Să nu rămâi dator faţă de părintele tău ce a plecat din viaţă. Nu lăsa să-ţi alcătuieşti bocetul sau mesajul de recunoştinţă în acele 2 sau 3 zile până când va fi înmormântarea. Atunci vor fi atât de multe lucruri de făcut şi vei avea o stare atât de grea sufletească, încât nu vei putea face faţă acestei nevoi importante.

Preţuieşte-ţi părinţii! Dacă sunt sănătoşi, mergi azi la ei şi bucură-te de posibilitatea şi timpul care îţi oferă Dumnezeu să-l ai cu ei. Dacă sunt bolnavi, mergi şi ajută-i. Ia-i la spital, vezi şi fă tot ce ţine de tine ca să-i onorezi şi să-i cinsteşti cu toată dragostea, aşa cum te învaţă Dumnezeu să o faci. Fii un fiu sau o fiică binecuvântată pentru tatăl şi mama ta!