Întrebare:  

La ce se referă Biblia când spune de „izvoarele vieții” (Proverbe 4:23)? Care sunt acele izvoare ale vieții?  

Ca să înțelegem și să facem o interpretare bună a textului, voi cita pentru început textul la care ați făcut referință:  

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.  (Proverbe 4:23) 

Din text înțelegem că expresia „izvoarele vieții” este folosită în sens figurat, pentru că izvoarele acestea curg din inimă și dacă nu-ți păzești inima, ele pot fi otrăvite și îți vor afecta viața întragă, căci de ele ține întreaga viața. Să vedem ce spun alte texte din Sfintele Scripturi vizavi de aceste izvoare ale vieții care curg din inimă.  

În Epistola lui Iacov este scris:  

Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.  (Iacov 3:10-18) 

Textul citat scoate în evidență din nou aceeași legătură între inimă și izvoare. Despre inimă se spune că este locul unde poate fi ținută pizma amară, duh de ceartă sau invers – blândețea, pacea, curăția. Deci, inima este, de fapt, mintea, care este un izvor de unde țâșnesc vorbele și faptele unui om. Dacă această inimă (minte) este curată, din ea vor ieși lucruri curate, iar dacă este contaminată cu ură, pizmă și orice alt fel de răutate, vor țâșni exact ceea ce este în ea.  

Același lucru l-a spus Domnul Isus într-o altă formă când îi mustra pe farisei:  

Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.  (Matei 12:33-35) 

Atunci când Domnul Isus și ucenicii erau învinuiți de farisei că mănâncă cu mânile nespălate, Mântuitorul a spus:  

Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.  (Matei 15:17-19) 

Și faptele de imoralitate se încep tot în mintea omului, dacă aceasta nu este păzită. Mântuitorul a spus:  

Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.  (Matei 5:27-28) 

Neprihănitul Iov a spus:  

Făcusem un legământ cu ochii mei şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.  (Iov 31:1) 

și încă…

De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii, de s-a lipit vreo întinăciune de mâinile mele, atunci eu să semăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie dezrădăcinate! Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pândit la uşa aproapelui meu, atunci nevasta mea să macine pentru altul şi s-o necinstească alţii!  (Iov 31:7-10)  

Omul acesta neprihănit a cunoscut bine legătura care este între ochi și inimă și nu a lăsat ca inima să-i urmeze ochii, adică nu a lăsat ca ochii lui să devină canale prin care să-i fie contaminate izvoarele inimii. Dumnezeu ne învață prin Duhul Sfânt, prin gura Apostolului Pavel astfel:  

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.  (Filipeni 4:8) 

Dacă vrem să ne păstrăm curate izvoarele inimii noastre, trebuie să veghem zi și noapte asupra lucrurilor care le acceptăm să ne influențeze mintea.

Fiind în Siberia, am avut să merg un drum lung de la Tomsk spre Krasrnoiarsk. Când ne-am oprit în drum la o cafenea să luăm prânzul, la televizorul din sală doar timp de 15-20 minute au fost transmise mai multe imagini și mesaje imorale și aceasta la un canal destul de popular în Rusia. M-am așezat așa ca să fie la spatele meu televizorul ca să nu-mi expun ochii la imagini și să nu-mi otrăvesc mintea, dar dacă am văzut că mesajul era peste măsura de imoral, am rugat administrația să schimbe la un alt canal sau să oprească televizorul. Ei mi-au satisfăcut cererea, însă stăteam și mă gândeam câtă otravă a fost turnată în mințile bărbaților care erau în acea cantină doar în timpul cât au luat masa. Ne mirăm atunci că atât de multe familii se ruinează și ei devin total doborâți de alcool și droguri. Doar cât am luat masa alături de noi doi bărbați au băut două sticle întregi de vodcă. Este trist că astfel de lucruri se întâmplă la un popor care se declară creștin. Dar nici poporul nostru nu este mult mai departe și avem și noi multe surse veninoase care injectează otravă in inimile oamenilor și le distrug viețile. Până la urmă, însă, este alegerea și responsabilitatea fiecărui om să-și păzească inima mai mult ca orice. Dacă suntem creștini să luăm bine seama la multele avertizări pe care ni le face Dumnezeu în Cuvântul Său. Încă una din ele spune:  

Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie; fiecare din voi să ştie să-şi stăpânească vasul în sfinţenie şi cinste, nu în aprinderea poftei, ca Neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu.  (1 Tesaloniceni 4:3-5)  

Iar dacă toată viața ți-ai alimentat mintea cu otrava imoralității și a răutății, scăparea este doar la Domnul Isus Hristos. Doar atunci când vei intra în Noul Legământ cu El, prin pocăință și nașterea din nou, Dumnezeu îți va da Duhul Sfânt care te poate sfinți și curăți pe deplin, dându-ți o minte nouă care va putea și îi va plăcea să trăiască în deplină ascultare de Dumnezeu. Grăbește-te să devii ucenicul (ucenica) lui Isus Hristos, să te botezi după porunca Lui și să te alipești de Biserica sfinților ca să poți urma învățătura sănătoasă a Mântuitorului. Așa să te ajute Dumnezeu.