Azi, la sesiunea din Ucraina, am studiat capitolele 6-8 din cartea Judecători, despre Ghedeon. Am urmărit, cum Dumnezeu, pas cu pas, l-a crescut dintr-un om fricos într-un viteaz, prin care a izbăvit poporul Israel din mâna madianiților.
Procesul nu a fost unul simplu. De fiecare dată, când Dumnezeu îi cerea lui Ghedeon să facă ceva, cel din din urmă impunea condiții și-L punea pe Dumnezeu la încercare. Cu toate acestea, Dumnezeu a fost îngăduitor și răbdător cu el. Un exemplu frumos, din care am învățat cum să mă raportez și eu la oameni la diferite etape ale creșterii lor spirituale.
Picul succesului lui Ghedeon a constituit victoria de lângă izvorul Harad. Dumnezeu i-a dat lui Ghedeon o victorie zdrobitoare asupra coaliției madianeze: 300 de bărbați israeliți „înărmați” cu ulcioare și trâmbițe au pus pe jar o armată de cel puțin 120.000 de ostași înărmați până la dinți. După ce s-a întors de la război, poporul i-a propus ca acesta să domnească peste ei, dar Ghedeon a refuzat, motivând cu faptul că Dumnezeu e Cel ce a dat biruința și că El trebuie să domnească peste ei. Ghedeon din Judecători 8:23 nu mai este același din capitolul 6. La această etapă a vieții el nu mai este fricos și nehotărât, dar curajos, spiritual, și determinat.
Când a ajuns la vârful succesului, Ghedeon se relaxează și ia o decizie neînțeleaptă. Își face un efod din aur (o haină pe care o purta Marele Preot), care ulterior devine o cursă de idolatrie pentru întregul popor. La începutul cap. 9 citim că după moartea lui Ghedeon, poporul iarăși a început să facă ce nu îi plăcea Domnului și au făcut din Baal-Berit dumnezeul lor. Ghedeon nu a vegheat la căile sale și s-a depărtat de la Domnul, ducând întregul popor în idolatrie.
Haideți noi să nu repetăm această experiență a lui Ghedeon. Cu Dumnezeu ești viteaz, atâta timp cât asculți de El. Nu te poți baza pe victoriile trecutului.
Așa să ne ajute Dumnezeu.