Frunză de tulipă

Azi rătăcesc, precum un biet nomad
Bătând la poarta dintre foc și gheață,
Zărind luceferi, stinși în dimineață
Cum de pe crengi, de porțelan, ne cad.

E prima oară, când suspin și râd
Mizând pe-o vară, caldă doar cu Tine,
Lăsând și iernii, să îi fie bine
Când țurțuri albi, cristale ne surâd.

Ne potrivim, la chip, dar nu la mers
Căci talpa mea, sărută alte drumuri,
Inconștient, miros din boz parfumuri
Dar îți declar, iubirea mea prin vers!

Să-mi storci diseară, must dintr-un amurg
Iar luna, să mi-o frângi ca pâinea caldă,
Să pot vedea, cum Raiul tot se scaldă
În ploi cu stele, ce din cer ne curg.

Fă-ți timp și vino, să fim mici o clipă
Jucându-ne pe-o frunză de tulipă!

Viorel Balcan Valentin 2016