“Cine vorbește în chip ușuratic
rănește ca străpungerea unei săbii…”
(Proverbe 12:18)

De cȃte ori ești biruit
De vorbele ce te-au rănit,
O rană, iarăși, se desface
Și te mâhnești și nu ai pace.

Puterea ta încet se frânge
Și-n inimă durerea plânge.
Din nou acele vorbe-ți lasă,
Ȋn suflet, golul ce te-apasă.

Și, gârbovit, în greu și-n bine,
Rămâi în valea de suspine.
Te rogi și plângi și mergi tăcut
Cu suflet trist și abătut.
***

Tu, om iubit și credincios,
Privește la Isus Cristos!
Cȃnd ai lumina-n viața ta
Nu lua în seamă vorba rea!

Dacă trăiești după Cuvânt,
Desprins de lume și pământ,
Aruncă vorbele-ntristării
În noaptea rece a uitării.

Și nu mai aduna mâhnire
Ci, doar lumină și iubire;
Cuvântul Sfânt să răspândești
Căci Domnul știe cine ești!

Florești, Cluj