Am văzut prea adesea credincioşi care au suferit pierderi tragice. Creştini bine intenţionaţi au primit binecuvântări, vindecări sau minuni autentice din partea lui Dumnezeu, însă în decursul câtorva zile, săptămâni, luni sau uneori ani, au pierdut ce le fusese dăruit. De aceea ne învaţă Biblia să păstrăm -să ne ţinem strâns de - ce este bun (vezi 1 Tesaloniceni 5.21). Orice credincios ar trebui să mediteze, să memoreze şi să nu se lase clintit de pe temelia acestui îndemn pe care eu l-am învăţat devreme în umblarea mea creştină.
În anii adolescenţei am suferit din pricina unei dureri supărătoare de spate, în zona lombară. După un an de la întoarcerea mea la Domnul, am participat împreună cu un prieten la o întâlnire. Persoana care conducea serviciul a anunţat:
'Este cineva aici în seara aceasta care suferă de dureri de spate mai ales în zona lombară'
Am ştiut în aceeaşi clipă că se referea la mine însă eram puţin suspicios cu privire la ce urma să se întâmple. Participasem la Liturghii în Biserica Catolică de când mă ştiam şi nu mă simţeam în largul meu să-mi aud problema expusă public, aşa că nu m-am clintit de pe scaun. Când persoana aceea a trecut mai departe, am fost uşurat. Zece minute mai târziu a spus:
'Îmi pare rău, dar Domnul nu vrea să lăsăm deoparte chestiunea aceasta. O persoană care este prezentă aici are nevoie de vindecarea durerii sale de spate'.
Mi-am spus din nou că eu nu mă duc în faţă sub ochii atâtor oameni, nu mă voi mişca de acolo. Însă de data aceasta Duhul Sfânt mă îmboldea astfel că am lăsat deoparte neliniştea şi am hotărât să răspund. Sora aceea şi cu soţul ei s-au rugat pentru spatele meu şi am fost îndată vindecat. Am rămas uimit! De ani de zile nu mai ştiam cum era să mă doară spatele. Am fost uluit văzând ce făcuse Domnul în trupul meu în acea seară.
În următoarele câteva săptămâni nu m-a supărat nici o durere. Era nemaipomenit! Era grozav de bine să mă pot pleca deasupra chiuvetei când mă spălam, când mă bărbieream fără să fiu nevoit să-mi duc mâinile la şale străfulgerat de durere şi să-mi îndrept îndată spatele. Eram tare fericit şi recunoscător pentru ceea ce făcuse Dumnezeu.
O lună mai târziu, în timp ce stăteam în pat, gata să adorm, a intrat ceva în cameră. Nu l-am putut vedea însă cu siguranţă l-am simţit. Deşi încăperea era luminată de razele lunii în mod ciudat, a părut că se întunecă deodată. Odată cu intrarea acelei prezenţe s-a strecurat înăuntru şi frica. Pe neaşteptate, am simţit în zona mijlocului, aceeaşi durere care mă chinuise ani de zile. Prin minte mi-a trecut următorul gând: 'S-a zis cu vindecarea ta şi cu zile fără durere. Vei avea probleme cu spatele tot restul vieţii. '
Deşi eram tânăr în credinţă, mă hrănisem îndeajuns cu Cuvântul Domnului şi cunoşteam suficient pentru a-mi da seama că aveam de a face cu un atac al celui rău. Vrăjmaşul încerca să mă facă să cred minciuna lui, pentru ca durerea sa poată rămâne. Am sărit îndată din pat străbătând camera în lung şi lat strigând:
'Satan am fost vindecat la serviciul acela de acum câteva saptămâni şi mă ţin strâns de vindecarea primită! Biblia spune că prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Nu vei aduce din nou durerea asupra mea. Voi rămâne eliberat de ea. Aşa că îţi poruncesc în Numele Domnului Isus Cristos să ieşi din trupul meu, din camera mea şi din apartamentul meu! '
Încăperea s-a luminat efectiv. Teama şi prezenţa aceea întunecată care au însoţit atacul au dispărut îndată, odată cu durerea. De atunci nu a mai trebuit să lupt niciodată cu durerea de spate.
Isus spunea 'PĂSTREAZĂ CE AI, CA NIMENI SĂ NU-ŢI IA CUNUNA! ' -premiul victoriei! -
Trebuie să păstrăm neobosiţi ceea ce am primit de la Domnul.