A treia trăsătură a omului adevărat
Ştiţi, a treia e mai greu de înţeles. Trăsătura a treia înseamnă echilibru între adevăr şi dragoste. Vedeţi, în text scrie aşa: 'Vegheaţi! Fţi tari în credinţă! Fiţi oameni! Întăriţi-vă! ' - şi, când le-am zis pe toate acestea parcă dintr-o dată am zis 'Haide să sfâşiem pe toată lumea! ' Nu-i aşa? Ca după aceea versetul următor să ne aducă înapoi: TOT CE FACEŢI, SA FIE FĂCUT CU DRAGOSTE.
Acum în textul din Efeseni 4.15 ni se spune că ţinata e să creştem până ajungem ca si Cristos, Capul nostru. Dar la început ne arată ce în seamnă să fii ca si Cristos, iar acele patru cuvinte sunt CREDINCIOS ADEVĂRULUI ÎN DRAGOSTE. În esenţă, despre ce este vorba?
Uitaţi-vă la niste părinţi care-şi iubesc copiii cu o iubire prost înţeleasă. Convinge-i pe părinţii aceia că copilul lor a greşit şi de aceea s-a bătut cu cutare sau cutare... 'Aoleu, pruncul meu! Cum se poate una ca asta? ' Ţi-ar sări în cap. 'Ceilalţi sunt ticăloşi dar pruncul meu, nu! ' În dragoste, nu mai eşti credincios adevărului. Ai sacrificat adevărul pentru că nu mai vezi bine din cauza dragostei. Iată ce se întâmplă chiar la adunările generale. Toţi avem adunări general fiindcă trebuie să avem şi disciplină; să mai punem deoparte pe unul sau pe altul... şi, ce se întâmplă? Toate rudele şi prietenii respectivului fac corp comun cu el astfel că Biserica se poate rupe în două: 'Nu-i vinovat! Mai vinovat e cutare, şi cutare... ' şi e ceartă pentru că din dragoste nu mai suntem credincioşi adevărului.
Nu există lucru mai greu decât acesta: SĂ ÎMAPCI ADEVĂRUL CU DRAGOSTEA.
Problema aceasta I S-a pus lui Însuşi Dumnezeu. Dreptatea lui Dumnezeu spunea aşa: 'Tu ai zis că cel ce păcătuieşte va muri. pedeapsa pentru păcat este moartea. Acum ţine-te de adevăr şi omoară-l' Dreptatea cere executare, cerea adevăr. Şi aceasta însemna moarte pentru noi dar dragostea pleda zicând: 'Tată, iartă-i! ' Dreptatea zicea: 'Nu pot! ' Iar dragostea zicea: 'Găseşte o cale! '
O, adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu! - spunea Pavel fiindcă Dumnezeu a găsit o cale să împace dreptatea şi dragostea. Iar calea a fost jertfa, zdrobirea propriei inimi. L-a luat de inima Lui pe Fiul Său şi I-a spus: Tu Te duci să mori pe o cruce pentru ca dreptatea Mea sa fie satisfăcută, pentru ca pedeapsa păcatului să cadă, pentru ca să fie justiţia împlinită şi adevărul sa rămână adevăr. Şi după ce Tu ai făcut ispăşirea păcatelor Eu, pe baza a ceea ce ai făcut Tu, să pot zice ACUM VĂ POT IERTA. ACUM ÎN SÂNGELE FIULUI MEU POT SPĂLA ORICE PĂCAT. ' Înţelegi? Adevărul rămâne pentru adevăr, dreptatea este satisfăcută şi dragostea are cale liberă prin jertfă. Dumnezeu nu a sacrificat adevărul. Dumnezeu nu a călcat în picioare dreptatea dar, S-a jertfit.
Acum sunt între noi oameni pasionaţi pentru dreptate. 'Să se facă dreptate! Sa fie pedepsiţi! Să nu tolerăm nimic! ' Şi dinţii le sunt încleştaţi şi simţi ca ar sfâşia pe toată lumea. Ce crezi despre un asemenea om? O, Doamne, numai distrugere! E dicator, omul acela face doar rău. Dar, vine altul care zice: 'Fraţilor, haideţi să iubim şi sa nu vedem nimic. Haideţi să fin numai dragoste iar dragostea trece cu vederea, dragostea acoperă totul. ' Noi, aşa de bine ştim sa găsim texte... Omul acela acceptă tot, calcă dreptatea în picioare, calcă adevărul în picioare şi se lasă călcat în picioare iar despre un asemene om noi zicem: 'NU-I OM! E cârpă! ' Nici aşa nu e bine. Nici cu adevărul nu-i bine, nici cu dragoste nu-i bine când e numai adevărul sau când e numai dragostea.
Numai atunci e bine când ştim să împăcăm adevărul cu dragostea, când le ştim cununa în viaţa noastră.