Ah, Doamne,
nu ştiu decât acest pământ,
atât cât am putut să învăț... şi să cânt.
Bâşbâind, mă apropii încet de Cuvânt...
şi stau aşa... cu emoție în gând...
vrând, ... nevrând...

Voiesc ca să vin după Tine,
dar nu ştiu cum să mă leapăd de mine
şi crucea aşa tare mă ține...
aşa sunt, cu tremur în pas,
o iau... o las...

Cred, Doamne, ajută-mi mie,
că sunt din lut şi suflare vie,
vină a Ta împărăție.
Cad la picioarele Tale...
pe deal... prin vale...

Tot ce am este această credință,
în ea am deplin biruință,
cu teamă şi cu pocăință.
N-am decât un dor şi un țel:
spre El, ... spre El...