Face Book...
    

   Locul în care ne-am încercuit într-un țarc mondial unde căutăm valori sau ne vărsăm sentimentele în fața necunoscuților...

   Luăm parte la decizii și gânduri în care n-am vrea să fim implicați dar totuși, suntem prezenți...

   Urâm când -prietenul- nostru este deranjat, iubim ce nici nu ne-a trecut prin cap să iubim dar, subiectul este bine comercializat...

   Ne lăsăm prinși în undițele celor ce pescuiesc în apele tulburi și neștiute ale politicii, răspundem la întrebări pe care nimeni nu ni le-a pus...

   Visăm și dăm răspunsuri la călătoriile făcute de -prietenii- noștri...

   Învățăm arta culinară de la adevărate femei, că noi suntem doar niște nedezlipite pe fb care, nu am gătit niciodată...

   Ascultăm sfaturi de la mamele tinere că noi, nu mai știm să facem nimic în ceea ce privește creșterea copiilor -ai noștri sunt ei părinți- iar noi... depășiți...

   Asistăm neputincioși la destrăbălarea rasei umane care nu mai deosebește genul - masculin de cel feminin...

   Mirosim florile din cele mai performante cerneluri, suspinăm cu fluturi elecrizați de luminile virtuale...

   Trecem în foarte mare grabă peste suferința oamenilor închiși, omorâți pentru Christos și ne plictisim când nu-i nimic mai interesant pe pagini, citind versuri scrise de unii care au uitat să-și pună ochelarii de soare și-au rămas cu lacrimile lipite de cer, Dumnezeu, veșnicie...

    Alexandrina Tulics, 2018, Oconomowoc