Învolburata mare, trăgea încet în ea
Un om fără de minte, ce gânduri negre-avea.

N-ainte îi sta viața cu frumusețea sa
Dar norii necredinței, vederea-a-i-ncețoșa.

Căci inima fără de foc e rece, o piatră fãrã simțăminte
Așteaptă-n amorțire anii, dar ei trec iute, fără știre...

Să-aștepți, e-o simplă amăgire, nimic nu s-a schimba
Nu poți rămâne-n nepăsare, sperând c-are să vină clipa ta:

Cât se mai zice încă astăzi, acu-i momentul oportun,
Trezește-te odatã, vin la viață
Si prin Isus, să fii azi, viu!

Prin Isus avem viață, nădejde, viitor;
E pacea noastră pururi, comoară și adăpost.

Prin El avem mișcare, simțire și alin
Cristos este Acela ce nu te-a părăsi.

Din doi, făcut-a unul, și zidul a surpat
Prin crucea din Gologota, cu Tatăl ne-ampăcat.

Nemăriginita-I milă și harul Său divin,
Și astăzi strigă: "Vino", Eu te iubesc sublim.